Nutriția în calculii renali: terapie nutrițională medicală și suplimente pentru nefrolitiaza cu oxalat de calciu și acid uric — o trecere în revistă narativă

Rezumat

Boala litiazică renală este o tulburare metabolică recurentă în care expunerile alimentare, volumul urinar, pH-ul urinar, echilibrul mineral, sănătatea metabolică și terapia farmacologică interacționează pentru a determina formarea și recurența calculilor. Calculii de oxalat de calciu reprezintă fenotipul predominant, în timp ce nefrolitiaza cu acid uric este o tulburare distinctă clinic, în care urina persistent acidă are un rol patogenic central. Terapia nutrițională medicală (MNT) este, prin urmare, o componentă importantă atât a prevenției primare, cât și a celei secundare, dar trebuie adaptată compoziției calculului și profilului urinar pe 24 de ore al persoanei.

Această trecere în revistă narativă evaluează dovezile recente, publicate în principal între 2022 și 2026, privind managementul nutrițional și abordările bazate pe suplimente pentru calculii de oxalat de calciu și acid uric. Revizuirile-umbrelă și revizuirile sistematice recente susțin creșterea aportului de apă, evitarea dietelor sărace în calciu, moderarea aportului de sodiu și de proteine animale în exces și tipare alimentare care pun accent pe fructe, legume și alimente minim procesate. Citratul de potasiu are cele mai solide dovezi dintre terapiile adjuvante, în special la pacienții cu hipocitraturie și pentru alcalinizarea urinei. Calculii de acid uric sunt neobișnuiți printre calculii renali frecvenți deoarece alcalinizarea monitorizată corespunzător poate duce la dizolvarea efectivă a calculului. O revizuire sistematică din 2023 care a implicat 1.075 de pacienți a raportat dizolvare completă sau parțială la aproximativ 80% dintre pacienții tratați medical. În schimb, nu există dovezi comparabile de înaltă calitate că suplimentele alimentare dizolvă în mod fiabil calculii stabiliți de oxalat de calciu.

Dovezile privind preparatele de magneziu, acizii grași omega-3, probioticele, produsele pe bază de plante și compușii care degradează oxalatul rămân heterogene și, în general, insuficiente pentru a susține utilizarea lor de rutină ca tratamente de eliminare a calculilor. Intervențiile probiotice, în special, nu au redus constant oxalatul urinar sau recurența clinică a calculilor. Suplimentarea cu vitamina C în doze mari ar trebui abordată cu precauție deoarece o revizuire sistematică și metaanaliză din 2026 a demonstrat o creștere semnificativă a oxalatului urinar.

Dovezile actuale susțin, așadar, o MNT individualizată, integrată cu evaluarea metabolică, hidratare adecvată, calciu alimentar corespunzător, moderarea sodiului și a proteinelor animale, reducerea băuturilor cu exces de fructoză și utilizarea țintită a terapiei alcaline acolo unde este indicată. Suplimentele ar trebui să completeze, nu să înlocuiască tratamentul medical și nutrițional stabilit.

Cuvinte-cheie: nefrolitiază; calculi renali; oxalat de calciu; acid uric; terapie nutrițională medicală; citrat de potasiu; alcalinizarea urinei; oxalat; suplimente alimentare; prevenția calculilor.

1. Introducere

Nefrolitiaza este o boală multifactorială caracterizată prin cristalizarea solviților urinari în condiții de suprasaturație. Recurența calculilor este importantă clinic deoarece episoadele repetate pot duce la durere, obstrucție, infecție urinară, proceduri urologice repetate și, la pacienți selectați, afectarea funcției renale.

Dovezile recente subliniază că nefrolitiaza nu ar trebui considerată pur și simplu consecința consumului unui „aliment formator de calculi” izolat. Mai degrabă, riscul rezultă din interacțiunea dintre volumul urinar, calciul urinar, oxalat, citrat, acid uric, sodiu, pH-ul urinar, boala metabolică, absorbția intestinală, susceptibilitatea genetică, medicamente și tiparul alimentar general.

O revizuire-umbrelă publicată în 2024 a evaluat 17 metaanalize care au acoperit 46 de factori de risc potențiali și a identificat indicele de masă corporală mai mare, adipozitatea centrală, sodiul alimentar și expunerea la fructoză printre factorii asociați cu nefrolitiaza, în timp ce calciul alimentar și tiparele alimentare de tip DASH au fost asociate cu un profil de risc mai favorabil. O revizuire-umbrelă separată din 2025 a metaanalizelor studiilor randomizate a găsit dovezi solide care susțin anumite intervenții medicale, inclusiv citratul de potasiu pentru reducerea nefrolitiazei recurente.

Managementul nutrițional al nefrolitiazei cu oxalat de calciu și cu acid uric diferă totuși substanțial. Managementul oxalatului de calciu urmărește în principal reducerea suprasaturației urinare și a recurenței, în timp ce calculii confirmați de acid uric pot suferi frecvent dizolvare medicală prin alcalinizare urinară monitorizată corespunzător. Această distincție este deosebit de importantă la evaluarea afirmațiilor privind suplimentele comercializate pentru „eliminarea calculilor renali”.

2. Metodele trecerii în revistă narative

A fost realizată o evaluare narativă țintită a literaturii, cu prioritate pentru revizuirile-umbrelă, revizuirile sistematice și metaanalizele indexate în PubMed/MEDLINE publicate în ultimii cinci ani, în principal 2022–2026. Căutările au folosit combinații de concepte corespunzătoare terminologiei MeSH: Nefrolitiază, Calculi renali, Oxalat de calciu, Acid uric, Dietă, Terapie nutrițională, Citrat de potasiu, Suplimente alimentare, Oxalați, Probiotice și Alcalinizarea urinei.

Preferință au avut revizuirile care au căutat în mai multe baze de date biomedicale recunoscute, inclusiv MEDLINE/PubMed, Embase, Scopus, Web of Science și biblioteca Cochrane, precum și analizele care au aplicat PRISMA, AMSTAR-2, metodele Cochrane de evaluare a riscului de bias sau evaluarea dovezilor în stil GRADE. Cercetările primare recente au fost folosite doar când a fost necesar pentru a clarifica un domeniu insuficient acoperit de revizuirile sistematice.

Deoarece aceasta este o trecere în revistă narativă și nu o revizuire sistematică înregistrată formal, selecția literaturii nu ar trebui interpretată ca o metaanaliză exhaustivă.

3. Nefrolitiaza cu oxalat de calciu

3.1 Baza fiziopatologică pentru terapia nutrițională

Cristalizarea oxalatului de calciu depinde în principal de suprasaturația urinară cu calciu și oxalat și este modificată de inhibitori endogeni precum citratul. Hipercalciuria, hiperoxaluria, hipocitraturia și volumul urinar scăzut sunt, prin urmare, anomalii relevante clinic.

Calciul alimentar și oxalatul alimentar interacționează în tractul gastrointestinal. Calciul consumat cu mesele poate lega oxalatul alimentar din lumenul intestinal, reducând fracțiunea disponibilă pentru absorbția intestinală. În consecință, restricția nediscriminatorie a calciului este contraproductivă fiziologic și nu este susținută de dovezile contemporane.

Cea mai recentă revizuire sistematică cuprinzătoare a nefrolitiazei recurente a constatat că, la adulții cu calculi care conțin calciu, creșterea aportului de apă și un tipar alimentar cu calciu normal-spre-ridicat, cu sodiu mai scăzut și aport proteic mai scăzut pot reduce recurența, deși puterea generală a dovezilor rămâne scăzută deoarece o mare parte din dovezile randomizate disponibile sunt relativ vechi și heterogene.

3.2 Lichidele și volumul urinar

Creșterea volumului urinar scade concentrația solviților litogeni și reduce, prin urmare, suprasaturația urinară. Dovezile sistematice actuale continuă să identifice creșterea aportului de apă ca una dintre cele mai reproductibile măsuri nefarmacologice pentru prevenirea recurenței calculilor.

Din perspectiva MNT, prescrierea lichidelor ar trebui individualizată, nu exprimată doar ca un volum fix de băuturi. Clima, exercițiul fizic, expunerea la căldură la locul de muncă, pierderile gastrointestinale, insuficiența cardiacă, boala renală cronică avansată și medicamentele pot modifica substanțial aportul adecvat.

Pentru pacienții fără un motiv medical de a restricționa lichidele, aportul ar trebui distribuit pe parcursul zilei, nu concentrat într-o perioadă scurtă. Lichidele suplimentare sunt deosebit de relevante în timpul activității fizice, al expunerii la vreme caldă, al febrei sau al transpirației crescute.

Apa ar trebui să fie sursa principală de lichide. Băuturile îndulcite cu zahăr nu ar trebui folosite pentru a atinge țintele de hidratare, deoarece dovezile recente din revizuirile-umbrelă arată asocieri convingătoare între un consum mai mare de băuturi îndulcite cu zahăr și nefrolitiază, precum și concentrații mai mari de acid uric seric.

3.3 Calciul alimentar: restricția nu este obiectivul

Una dintre cele mai importante concepții greșite clinic în nefrolitiaza cu oxalat de calciu este că alimentele care conțin calciu ar trebui eliminate de rutină.

Dovezile-umbrelă recente nu susțin restricția calciului alimentar ca strategie de prevenire a calculilor; calciul alimentar poate avea, dimpotrivă, o asociere protectoare. Revizuirea sistematică actualizată a nefrolitiazei recurente a concluzionat în mod similar că o dietă cu calciu normal-spre-ridicat, combinată cu sodiu și proteine mai scăzute, poate reduce recurența comparativ cu o abordare săracă în calciu.

Principiul nutrițional practic este, așadar, să se obțină calciul în principal din surse alimentare normale și să se consume alimentele care conțin calciu împreună cu mesele ce conțin oxalat.

Suplimentarea cu calciu necesită o individualizare mai mare. Calciul suplimentar luat separat de alimente nu reproduce neapărat efectul de legare a oxalatului în intestin al calciului consumat cu o masă. Suplimentele nu ar trebui, prin urmare, prescrise automat doar pentru că un pacient formează calculi de calciu și nici calciul indicat medical nu ar trebui întrerupt automat fără a lua în considerare osteoporoza și sănătatea osoasă generală.

3.4 Oxalatul alimentar

La pacienții cu hiperoxalurie documentată sau calculi recurenți de oxalat de calciu, reducerea expunerii excesive la surse foarte concentrate de oxalat este rezonabilă fiziologic. Totuși, aceasta nu ar trebui să devină o „dietă cu zero oxalat” inutil de restrictivă.

Alimentele conțin concentrații și biodisponibilități foarte diferite de oxalat, iar absorbția intestinală a oxalatului este influențată de calciul însoțitor, de bolile gastrointestinale și de microbiomul intestinal.

O strategie rațională clinic constă, prin urmare, în reducerea cantităților neobișnuit de mari de alimente bogate în oxalat, menținând în același timp calciul alimentar normal cu mesele. Pacienții cu hiperoxalurie enterică, boală inflamatorie intestinală, boală pancreatică, malabsorbție cronică a grăsimilor sau istoric de chirurgie bariatrică malabsorbtivă necesită un management nutrițional mai specializat deoarece absorbția intestinală a oxalatului poate fi substanțial crescută în aceste situații.

3.5 Sodiul

Expunerea mai mare la sodiu contribuie la un mediu alimentar care favorizează formarea calculilor de calciu și a fost identificată ca factor de risc cauzal sugestiv în revizuirea-umbrelă din 2024 a factorilor de risc ai nefrolitiazei.

Restricția sodiului ar trebui, așadar, să se concentreze pe sursele majore de expunere excesivă: alimente foarte procesate, alimente din restaurante, mezeluri, snacksuri sărate, alimente instant și sosuri foarte sărate, nu doar eliminarea sării folosite la gătitul casnic.

Un aport mai scăzut de sodiu este deosebit de relevant la pacienții cu hipercalciurie, hipertensiune sau boală cardiovasculară.

3.6 Proteinele animale și alimentele bogate în purine

Relația dintre proteine și nefrolitiază este mai nuanțată decât afirmația că „proteinele provoacă calculi”. O revizuire sistematică și metaanaliză doză-răspuns din 2022 a evaluat aportul total și animal de proteine și diferite surse de proteine animale și a constatat că asocierea diferă în funcție de sursa proteică și de caracteristicile studiului.

O revizuire-umbrelă din 2023 care a examinat aportul de proteine și rezultatele renale a concluzionat în mod similar că certitudinea dovezilor care leagă un aport proteic mai mare de urolitiază este limitată și heterogenă.

În consecință, restricția proteică extremă nu poate fi recomandată universal. O strategie mai apărabilă este evitarea aportului animal de proteine cronic excesiv, obținând în același timp o proporție mai mare de proteine din alimente vegetale și adaptând aportul proteic total la vârstă, starea musculară, funcția renală și sănătatea metabolică generală.

Această abordare este deosebit de relevantă când hiperuricozuria coexistă cu nefrolitiaza cu oxalat de calciu.

3.7 Tiparul alimentar, nu nutrienții individuali

Revizuirea-umbrelă din 2024 a găsit o tendință protectoare asociată cu tiparele alimentare de tip DASH. Astfel de tipare pun accent pe legume, fructe, leguminoase, cereale integrale și un aport adecvat de lactate, limitând în același timp sodiul excesiv, alimentele procesate și cantitățile mari de carne roșie sau procesată.

Acest tip de tipar alimentar este atractiv conceptual pentru nefrolitiază deoarece crește simultan alimentele vegetale bogate în potasiu și alcalii alimentari, scăzând în același timp densitatea de sodiu și expunerea excesivă la proteine animale.

O abordare DASH ar trebui totuși individualizată la pacienții cu boală renală cronică avansată sau hiperkaliemie, la care aportul nerestricționat de alimente bogate în potasiu poate să nu fie sigur.

4. Nefrolitiaza cu acid uric

4.1 Fiziopatologie distinctă

Calculii de acid uric diferă fundamental de calculii de oxalat de calciu deoarece aciditatea urinară este un determinant dominant al cristalizării acidului uric.

Un pH urinar scăzut persistent favorizează conversia uratului solubil în acid uric nedisociat, slab solubil. În consecință, un pacient poate dezvolta calculi de acid uric chiar și fără o excreție urinară extrem de mare de acid uric.

Boala litiazică cu acid uric este puternic asociată cu rezistența la insulină și boala cardiometabolică. Această relație oferă o justificare pentru integrarea terapiei nefrolitiazei cu managementul obezității, diabetului de tip 2, sindromului metabolic și calității alimentației.

4.2 Terapia nutrițională medicală pentru calculii de acid uric

Hidratarea

Ca în boala cu oxalat de calciu, creșterea volumului urinar scade concentrația urinară și rămâne fundamentală. Apa ar trebui să asigure majoritatea lichidelor.

Încărcătura acidă alimentară și proteinele animale

Cantitățile mari de carne și alte produse animale bogate în purine pot crește sarcina de acid uric și pot contribui la încărcătura acidă alimentară. O restricție moderată, nu extremă, este adecvată pentru majoritatea pacienților, cu atenție deosebită la cei cu hiperuricozurie sau gută.

Fructele și legumele

Alimentația orientată spre plante crește alcaliile alimentare și este în general compatibilă cu obiectivele metabolice ale prevenirii calculilor de acid uric. Tiparul alimentar DASH este deosebit de relevant deoarece o revizuire sistematică și metaanaliză din 2023 a studiilor randomizate a constatat că intervențiile DASH au redus modest, dar semnificativ, concentrațiile de acid uric seric.

Aceasta nu demonstrează că DASH singur dizolvă calculii. Mai degrabă, susține folosirea unui tipar alimentar favorabil metabolic ca parte a prevenției pe termen lung.

Fructoza și băuturile îndulcite cu zahăr

Metabolismul fructozei poate crește producția de acid uric, în special când zaharurile adăugate contribuie la un aport energetic în exces. Revizuirea-umbrelă din 2024 a băuturilor îndulcite cu zahăr a găsit dovezi convingătoare care leagă un consum mai mare atât de nefrolitiază, cât și de concentrații mai mari de acid uric.

Reducerea băuturilor îndulcite cu zahăr este, prin urmare, justificată atât pentru prevenirea calculilor, cât și pentru sănătatea cardiometabolică mai largă.

5. Pot fi dizolvați calculii renali cu suplimente?

Răspunsul depinde în întregime de compoziția calculului.

Calculii de acid uric: da, chimioliza medicală este posibilă

Calculii de acid uric pot fi adesea dizolvați prin alcalinizare urinară controlată.

O revizuire sistematică din 2023 care a urmat metodologia PRISMA și Cochrane a inclus 1.075 de pacienți care au primit terapie de dizolvare pentru calculii de acid uric. Dizolvare completă sau parțială a avut loc la 80,5%, inclusiv dizolvare completă la aproximativ 61,7%. Aproximativ 15,7% au necesitat în cele din urmă intervenție chirurgicală.

O serie clinică contemporană din 2024 a raportat, de asemenea, rate ridicate de chimioliză reușită cu citrat de potasiu atunci când pH-ul urinar a fost monitorizat regulat, deși nu a fost un studiu randomizat și ar trebui, prin urmare, interpretat ca dovadă de susținere, nu definitivă.

Astfel, terapia alcalină nu este doar o strategie de supliment nutrițional: constituie o terapie medicală de dizolvare și necesită supraveghere.

Calculii de oxalat de calciu: nicio terapie orală de dizolvare stabilită

Situația este diferită pentru oxalatul de calciu. Dovezile actuale nu demonstrează că citratul de potasiu, magneziul, probioticele, plantele, preparatele cu lămâie sau suplimentele comercializate drept „sparge-calculi” pot dizolva în mod fiabil calculii stabiliți de oxalat de calciu.

Citratul de potasiu poate reduce recurența și poate îmbunătăți chimia urinară nefavorabilă, dar prevenția nu trebuie confundată cu dizolvarea.

Pacienții cu calculi de calciu obstructivi, simptomatici, în creștere sau semnificativi clinic în alt mod pot necesita management expectativ, terapie medicală de expulzie acolo unde este adecvat, litotriție extracorporală cu unde de șoc, ureteroscopie sau alt tratament urologic în funcție de dimensiunea, localizarea calculului și circumstanțele clinice.

6. Citratul de potasiu

Dintre adjuvanții nutrițional-farmacologici, citratul de potasiu are cele mai semnificative dovezi clinic.

Citratul poate lega calciul urinar, reducând astfel cantitatea disponibilă pentru formarea cristalelor de oxalat de calciu. Este deosebit de relevant în hipocitraturie. Acțiunea sa alcalinizantă este centrală pentru tratamentul nefrolitiazei cu acid uric.

Revizuirea-umbrelă din 2025 a metaanalizelor studiilor randomizate controlate a raportat o reducere substanțială a recurenței nefrolitiazei cu citrat de potasiu și a clasificat dovezile de susținere ca având certitudine ridicată în cadrul acelei revizuiri.

Revizuirea sistematică din 2026 a nefrolitiazei recurente a concluzionat, de asemenea, că terapia alcalină poate reduce recurența la adulții cu calculi care conțin calciu, deși a evaluat puterea generală a dovezilor ca scăzută din cauza limitărilor studiilor subiacente.

Aceste evaluări de certitudine aparent diferite ilustrează o problemă importantă: concluziile depind de ce studii sunt incluse și de modul în care este evaluată certitudinea. Direcția dovezilor favorizează totuși în mod constant citratul la persoanele cu calculi recurenți selectate adecvat.

Citratul de potasiu necesită supraveghere medicală deoarece poate fi nepotrivit sau periculos la pacienții cu risc substanțial de hiperkaliemie, insuficiență renală avansată sau care folosesc medicamente ce afectează semnificativ excreția renală a potasiului.

Alcalinizarea urinară excesivă poate, de asemenea, deplasa chimia urinară către cristalizarea fosfatului de calciu; prin urmare, suplimentarea empirică pe termen nelimitat fără monitorizare nu este optimă.

7. Magneziul

Magneziul poate forma complecși cu oxalatul și are efecte plauzibile biologic asupra cristalizării oxalatului de calciu. O revizuire sistematică din 2025 a abordărilor farmacologice, complementare și alternative a raportat că citratul de magneziu a îmbunătățit anumiți factori de risc urinari în unele studii.

Totuși, modificarea unui biomarker urinar nu este echivalentă cu demonstrarea unei recurențe clinice mai mici a calculilor, iar dovezile sunt insuficiente pentru a recomanda suplimentarea universală cu magneziu tuturor persoanelor care formează calculi de oxalat de calciu.

Suplimentarea cu magneziu poate fi rezonabilă la pacienți selectați când aportul alimentar este inadecvat sau există o indicație metabolică specifică, dar nu ar trebui prezentată ca o metodă dovedită de dizolvare a calculilor de oxalat de calciu.

Funcția renală trebuie, de asemenea, luată în considerare deoarece acumularea de magneziu poate apărea în afectarea renală avansată.

8. Vitamina C

Suplimentarea cu vitamina C merită o atenție deosebită deoarece acidul ascorbic suplimentar poate fi metabolizat în oxalat.

O revizuire sistematică și metaanaliză din 2026 a nouă studii de intervenție a constatat că suplimentarea cu vitamina C a crescut semnificativ oxalatul urinar pe 24 de ore comparativ atât cu valoarea inițială, cât și cu placebo. Creșterea grupată comparativ cu valoarea inițială a fost de aproximativ 9,7 mg/24 de ore, iar oxalatul urinar a crescut, de asemenea, semnificativ față de placebo.

Efectul a apărut atât la persoanele care formează calculi, cât și la cele care nu formează.

În consecință, suplimentele cu vitamina C în doze mari nu ar trebui promovate pentru prevenirea calculilor de oxalat de calciu și pot fi deosebit de nedorite la pacienții cu hiperoxalurie sau nefrolitiază recurentă cu oxalat de calciu.

Aceste dovezi se referă la vitamina C suplimentară concentrată și nu ar trebui interpretate ca o indicație de a evita consumul normal de fructe și legume.

9. Probioticele și bacteriile care degradează oxalatul

Microbiomul intestinal a generat un interes de cercetare substanțial deoarece organisme precum Oxalobacter formigenes, specii de Lactobacillus și specii de Bifidobacterium pot influența metabolismul oxalatului.

Plauzibilitatea biologică nu s-a tradus însă încă în eficacitate clinică fiabilă.

O revizuire sistematică din 2025 care a evaluat intervențiile probiotice și simbiotice a identificat nouă studii, inclusiv cinci studii randomizate. În ansamblul studiilor, tratamentul probiotic nu a redus constant oxalatul urinar, iar niciun studiu inclus nu a demonstrat o reducere semnificativă a recurenței calculilor confirmată clinic.

Lucrări sistematice anterioare sugerau un posibil beneficiu, în special din studii experimentale și preclinice, dar constatările clinice au rămas heterogene.

Dovezile actuale nu justifică, așadar, suplimentarea probiotică de rutină specific pentru a preveni sau dizolva calculii de oxalat de calciu.

10. Acizii grași omega-3 și alte suplimente experimentale

Revizuirea sistematică din 2025 a abordărilor complementare și alternative a identificat mai multe intervenții care au modificat factori de risc urinari sau rezultate ale calculilor în studii individuale, inclusiv citratul de magneziu, acidul eicosapentaenoic și enzime experimentale care degradează oxalatul.

Aceste constatări generează ipoteze și nu sunt suficiente pentru recomandări clinice de rutină deoarece studiile au fost în general mici, intervențiile au diferit substanțial, iar rezultatele recurenței pe termen lung au fost raportate inconsecvent.

Aceeași precauție se aplică fitochimicalelor și preparatelor pe bază de plante comercializate pentru nefrolitiază. Inhibiția in vitro a cristalizării oxalatului de calciu sau reducerea calculilor în modele animale nu poate fi presupusă că oferă dizolvare semnificativă clinic la oameni.

Până când studii controlate replicate demonstrează reducerea recurenței simptomatice sau confirmate radiologic, acești agenți ar trebui să rămână investigaționali.

11. Suplimentele de calciu și vitamina D

Relația dintre suplimentarea cu calciu și vitamina D și nefrolitiază este complexă.

Analiza-umbrelă din 2024 nu a demonstrat o asociere simplă uniformă în care orice expunere la calciu sau vitamina D crește riscul de nefrolitiază. De asemenea, revizuirea-umbrelă din 2025 a constatat că suplimentarea cu calciu și vitamina D este ineficientă ca intervenție primară de prevenire a calculilor, în loc să le stabilească drept tratamente.

Implicația practică este că nici calciul, nici vitamina D nu ar trebui prescrise în scopul prevenirii calculilor decât dacă există o altă indicație clinică. În schimb, un pacient cu osteoporoză nu ar trebui să întrerupă automat terapia indicată medical doar din cauza nefrolitiazei, fără o evaluare individualizată.

Pentru suplimentarea cu calciu, momentul administrării în timpul meselor poate fi relevant pentru legarea oxalatului în intestin.

12. Cadrul recomandat de terapie nutrițională medicală

MNT ar trebui să se bazeze pe compoziția confirmată sau probabilă a calculului, pe istoricul clinic și pe evaluarea metabolică, nu pe o „dietă universală pentru calculi renali”.

Pentru persoanele cu calculi recurenți de oxalat de calciu, tiparul cel mai susținut de dovezi constă în hidratare adecvată, calciu alimentar normal în loc de restricție de calciu, reducerea sodiului în exces, evitarea aportului excesiv de proteine animale, reducerea expunerii foarte mari la oxalat când este prezentă hiperoxaluria, evitarea suplimentării inutile cu vitamina C în doze mari și utilizarea crescută a fructelor, legumelor, leguminoaselor și alimentelor minim procesate.

Pentru persoanele cu calculi de acid uric, hidratarea adecvată ar trebui combinată cu reducerea aportului excesiv de purine animale și de băuturi îndulcite cu zahăr, îmbunătățirea sănătății metabolice generale și, când este indicat clinic, alcalinizarea urinară farmacologică. Un tipar alimentar de tip DASH este rezonabil și are în plus dovezi pentru o reducere modestă a acidului uric seric.

O evaluare a urinei pe 24 de ore poate oferi informații utile clinic privind volumul urinar, calciul, oxalatul, citratul, sodiul, acidul uric și alți parametri relevanți, deși o revizuire sistematică din 2025 a demonstrat o variabilitate metodologică substanțială în practicile de colectare și raportare. Rezultatele ar trebui, prin urmare, interpretate în contextul de laborator și clinic.

13. Siguranța și situațiile care necesită evaluare medicală sau urologică

Terapia nutrițională și suplimentele nu trebuie să întârzie tratamentul nefrolitiazei potențial complicate. Este necesară evaluarea medicală imediată când calculii renali sunt asociați cu febră sau suspiciune de infecție, vărsături persistente sau deshidratare, imposibilitatea de a urina, durere necontrolată, deteriorarea acută a funcției renale, obstrucția unui rinichi unic funcțional sau alte dovezi de obstrucție importantă clinic.

Citratul de potasiu și alte preparate care conțin potasiu necesită precauție deosebită în boala renală avansată sau la pacienții cu risc crescut de hiperkaliemie.

În mod similar, prescrierile agresive de lichide pot fi inadecvate la pacienții cu afecțiuni care necesită restricția lichidelor.

Suplimentele ar trebui, prin urmare, selectate în funcție de fenotipul calculului, funcția renală, medicamente și anomalii metabolice, nu folosite empiric.

14. Rezumatul dovezilor

Intervenție	Prevenția oxalatului de calciu	Prevenția acidului uric	Dizolvarea calculilor stabiliți
Creșterea aportului de apă	Susținut	Susținut	Niciun efect direct de dizolvare
Calciu alimentar normal	Susținut; evitați restricția de rutină	Neutru/individualizat	Nu
Reducerea sodiului în exces	Susținut	Rezonabil metabolic	Nu
Moderarea proteinelor animale în exces	Susținut ca parte a unui tipar alimentar	Deosebit de relevant	Nu
Reducerea băuturilor îndulcite cu zahăr	Susținut	Deosebit de relevant	Nu
Citrat de potasiu	Susținut la pacienți recurenți/hipocitraturici selectați	Puternic susținut	Da, pentru calculii de acid uric
Magneziu	Posibil beneficiu; dovezi insuficiente pentru utilizare universală	Dovezi limitate	Niciun efect stabilit
Vitamina C în doze mari	Potențial dăunătoare din cauza creșterii oxalatului urinar	Niciun rol terapeutic	Nu
Probiotice/bacterii care degradează oxalatul	Dovezi clinice insuficiente	Nestabilit	Nu
Omega-3/EPA	Doar dovezi preliminare	Nestabilit	Nu
Preparate pe bază de plante pentru eliminarea calculilor	Dovezi insuficiente	Dovezi insuficiente	Nestabilit

15. Discuție

Cea mai importantă constatare din dovezile contemporane este că terapia nutrițională medicală ar trebui orientată către fiziologia urinară, nu către interzicerea alimentelor.

Pentru calculii de oxalat de calciu, menținerea calciului alimentar în timp ce se reduce sodiul în exces și se îmbunătățește calitatea alimentației reprezintă o abordare mai coerentă cu dovezile decât restricționarea simultană a calciului și a alimentelor vegetale bogate în oxalat. O dietă excesiv de restrictivă poate reduce adecvarea nutrițională fără a îmbunătăți neapărat suprasaturația urinară.

Cercetarea suplimentelor rămâne substanțial mai slabă decât sugerează afirmațiile de marketing. Citratul de potasiu este excepția principală deoarece terapia cu citrat are un mecanism biochimic definit și o eficacitate clinic demonstrată în nefrolitiaza recurentă. În boala cu acid uric confirmată, alcalinizarea este deosebit de importantă deoarece modificarea pH-ului urinar poate converti acidul uric slab solubil în forma de urat mai solubilă, permițând chimioliza.

Calculii de oxalat de calciu nu se comportă similar. Niciun supliment alimentar susținut în prezent de dovezi din revizuiri sistematice nu poate fi descris ca un agent oral fiabil de dizolvare a calculilor de oxalat de calciu.

Dovezile privind probioticele ilustrează distincția dintre plauzibilitatea biologică și eficacitatea clinică. Deși bacteriile intestinale care degradează oxalatul pot influența gestionarea oxalatului, studiile randomizate nu au arătat o reducere constantă a oxalatului urinar sau a recurenței.

O altă constatare importantă clinic privește vitamina C. Vitamina C suplimentară este percepută frecvent ca inofensivă, dar metaanaliza din 2026 indică faptul că aceasta crește semnificativ oxalatul urinar. Aceasta întărește principiul că suplimentarea nu ar trebui echivalată automat cu beneficiul nutrițional la persoanele care formează calculi.

În sfârșit, sănătatea metabolică merită mai multă atenție. Nefrolitiaza cu acid uric este strâns legată de rezistența la insulină și boala metabolică, iar obezitatea centrală, diabetul de tip 2 și fructoza alimentară se numără printre factorii asociați cu nefrolitiaza în dovezile recente la nivel de revizuiri-umbrelă. Astfel, managementul pe termen lung al calculilor ar trebui să încorporeze nutriția cardiometabolică generală, nu să se concentreze exclusiv pe chimia urinei.

Concluzie

Dovezile recente din revizuiri sistematice și revizuiri-umbrelă susțin terapia nutrițională medicală ca o componentă fundamentală a prevenției atât a nefrolitiazei cu oxalat de calciu, cât și a celei cu acid uric, dar terapia trebuie adaptată compoziției calculului.

Pentru persoanele cu calculi de oxalat de calciu, cea mai puternică abordare nutrițională este hidratarea adecvată, menținerea calciului alimentar normal, reducerea sodiului în exces, evitarea aportului excesiv de proteine animale, reducerea țintită a expunerii mari la oxalat când hiperoxaluria este documentată și adoptarea unui tipar alimentar de înaltă calitate, bogat în alimente vegetale minim procesate. Restricția de rutină a calciului nu este susținută.

Citratul de potasiu este terapia adjuvantă cel mai bine susținută pentru persoanele selectate cu calculi de calciu, în special cele cu hipocitraturie, dar ar trebui supravegheat medical. Magneziul și câțiva agenți experimentali pot modifica anumiți factori de risc urinari, dar dovezile sunt în prezent inadecvate pentru a-i recomanda universal. Terapia probiotică nu a redus constant oxalatul urinar sau recurența calculilor. Suplimentarea cu vitamina C în doze mari este potențial contraproductivă deoarece crește semnificativ oxalatul urinar.

Nefrolitiaza cu acid uric este distinctă clinic. Creșterea volumului urinar, reducerea expunerii excesive la purine animale și la băuturi îndulcite cu zahăr, îmbunătățirea sănătății cardiometabolice și creșterea alcaliilor alimentare sunt strategii nutriționale adecvate. Cel mai important, calculii confirmați de acid uric pot fi adesea dizolvați medical prin alcalinizare urinară monitorizată, cel mai frecvent cu citrat de potasiu. O revizuire sistematică recentă a raportat dizolvare completă sau parțială la aproximativ patru din cinci pacienți tratați, deși calitatea dovezilor și protocoalele de tratament rămân heterogene.

Nicio dovadă comparabilă nu demonstrează dizolvarea orală fiabilă a calculilor stabiliți de oxalat de calciu. Prin urmare, suplimentele comerciale promovate ca fiind capabile în mod larg să „elimine” sau să „dizolve” calculii renali de oxalat de calciu nu ar trebui considerate terapie bazată pe dovezi.

Strategia contemporană optimă este o combinație individualizată de analiză a calculilor, evaluare metabolică, terapie nutrițională medicală, hidratare, tratament farmacologic selectat adecvat și intervenție urologică când este necesară clinic. Acest articol este o traducere a lucrării originale în limba engleză; lista de referințe a rămas în limba originală.

Referințe

1. Veronese N, Ciriminna S, Errera CM, et al. Preventing and treating kidney stones: an umbrella review of meta-analyses of non-surgical randomized controlled trials. Minerva Urol Nephrol. 2025;77(4):472-478. doi:10.23736/S2724-6051.25.06296-2. PMID: 40891477.

2. Ong A, Brown G, Tokas T, Hameed BMZ, Philip J, Somani BK. Selection and outcomes for dissolution therapy in uric acid stones: a systematic review of literature. Curr Urol Rep. 2023;24(8):355-363. doi:10.1007/s11934-023-01164-7. PMID: 37079196.

3. Lo CYZ, Khor QH, Abdullatif VA, et al. Systematic review of pharmacological, complementary, and alternative therapies for the prevention of calcium oxalate stones. Arab J Urol. 2025;12(2):169-188. doi:10.1016/j.ajur.2024.04.006. PMID: 40458577.

4. Farkouh A, Seibly E, Buell MI, Jhang D, Amasyali AS, Okhunov Z, Baldwin DD. The effect of vitamin C supplements on urinary stone risk: a systematic review and meta-analysis. J Endourol. 2026. Online ahead of print. doi:10.1177/08927790261471733. PMID: 42535313.

5. Remer T, Kalotai N, Amini MA, et al. Protein intake and risk of urolithiasis and kidney diseases: an umbrella review of systematic reviews for the evidence-based guideline of the German Nutrition Society. Eur J Nutr. 2023;62(5):1957-1975. doi:10.1007/s00394-023-03143-7. PMID: 37133532.

6. Al-related authors. Associations of total protein or animal protein intake and animal protein sources with risk of kidney stones: a systematic review and dose-response meta-analysis. Adv Nutr. 2022. doi:10.1093/advances/nmac013. PMID: 35179185.

7. Yang J, Li D, Li T, Jia B. Probiotics in the prevention and treatment of calcium oxalate kidney stones: mechanisms and therapeutic potential. Front Microbiol. 2025. doi:10.3389/fmicb.2025.1663138. PMID: 41113639.

8. Probiotic and synbiotic interventions targeting oxalate-degrading gut bacteria for the prevention of kidney stones: a systematic review. 2025. PMID: 41409368.

9. Taheri H, Feizabadi MM, Keikha R, Afkari R. Therapeutic effects of probiotics and herbal medications on oxalate nephrolithiasis: a mini systematic review. Iran J Microbiol. 2024;16(1):4-18. doi:10.18502/ijm.v16i1.14866. PMID: 38682062.

10. Risk factors for nephrolithiasis formation: an umbrella review. 2024. PMID: 38814276.

11. Sugar-sweetened beverages and adverse human health outcomes: an umbrella review of meta-analyses of observational studies. 2024. PMID: 39207876.

12. The effect of dietary approaches to stop hypertension and ketogenic diets intervention on serum uric acid concentration: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. 2023. PMID: 37380733.

13. Prevention of recurrent nephrolithiasis in adults and children: a systematic review. Ann Intern Med. 2026. doi:10.7326/ANNALS-25-04452. PMID: 41871357.

14. Pharmacotherapy for patients with calcium oxalate stones and abnormal urine chemistry: a systematic review and meta-analysis for the Japanese Clinical Practice Guidelines for the Management of Urinary Stones, Third Edition. 2024. PMID: 39415439.

15. Methodological variations in 24-hour urine collection for nephrolithiasis: a systematic review of reporting practices and clinical implications. 2025. PMID: 41468103.

16. Normand M, Haymann JP, Daudon M. Medical treatment of uric acid kidney stones. Can Urol Assoc J. 2024;18(11). doi:10.5489/cuaj.8774. PMID: 38976892.

17. Tsampoukas G, Hossain MF, Katsouri A, et al. Urine pH, citrate, and beyond: challenges of pharmaceutical stone management in daily urological practice. Arch Ital Urol Androl. 2025;97(2):13798. doi:10.4081/aiua.2025.13798. PMID: 40548885.