Creatina după 60 de ani: sarcopenie, forță musculară, cogniție, dozare, siguranță renală și hepatică, contraindicații și monitorizare clinică — o recenzie narativă

Ori Scott, M.Sc., dietetician autorizat (Israel) Cercetător independent, New York, SUA

Rezumat

Context: Îmbătrânirea este asociată cu scăderi progresive ale forței, masei musculare scheletice și rezistenței fizice, care pot contribui la sarcopenie, limitare funcțională și pierderea independenței. Creatina monohidrat a fost studiată pe larg ca adjuvant al antrenamentului de rezistență, dar dovezile aplicabile în mod specific adulților de ≥60 de ani și populațiilor vârstnice complexe din punct de vedere medical necesită o interpretare atentă.

Obiectiv: Sinteza critică a dovezilor relevante clinic privind suplimentarea cu creatină după vârsta de 60 de ani, cu accent pe forța și masa musculară, sarcopenie și fragilitate, funcția fizică, femeile în postmenopauză, cogniție, imobilizare și recuperare ortopedică, dozare, formă de administrare, siguranța renală și hepatică, aspecte cardiovasculare, polimedicație, efecte adverse, contraindicații și monitorizare clinică.

Metode: Această recenzie narativă a folosit o abordare structurată de identificare a dovezilor, cu accent pe recenziile sistematice, meta-analizele, studiile randomizate controlate (SRC) și studiile prospective relevante clinic indexate în PubMed/MEDLINE. Literatura recentă a avut prioritate, iar studiile de referință mai vechi au fost păstrate când a fost necesar. Dovezile au fost interpretate în funcție de designul studiului, vârstă, starea de sănătate, compoziția intervenției, expunerea la exerciții și aplicabilitatea directă la adulții de ≥60 de ani. Recenzia nu a fost concepută ca recenzie sistematică sau meta-analiză și nu pretinde o căutare exhaustivă, un screening dublu independent, o evaluare formală a riscului de eroare sistematică la nivelul întregii recenzii sau o evaluare independentă a certitudinii.

Rezultate: Dovezile actuale arată că adăugarea creatinei la antrenamentul de rezistență poate produce o îmbunătățire suplimentară modestă a forței musculare la adulții de ≥60 de ani. În cea mai specifică meta-analiză pe vârstă, efectul cumulat asupra forței a fost g Hedges 0,31 (IÎ 95% 0,18–0,45), în timp ce efectele suplimentare asupra masei musculare și funcției fizice au fost incerte statistic. Dovezile la adulții vulnerabili, fragili sau cu sarcopenie rămân limitate. Datele la femeile în postmenopauză sugerează mici îmbunătățiri ale masei slabe și forței, mai ales când creatina este combinată cu antrenamentul de rezistență, dar un beneficiu general pentru densitatea minerală osoasă nu a fost stabilit. Dovezile privind beneficiul cognitiv rămân preliminare și nu stabilesc eficacitatea în afectarea cognitivă sau demență. Creatina poate crește moderat creatinina serică fără o scădere demonstrată corespunzătoare a filtrării glomerulare în studiile cumulate, ceea ce poate complica evaluarea funcției renale pe baza creatininei. Dovezile sunt mult mai limitate în boala cronică de rinichi (BCR) avansată, boala hepatică semnificativă clinic, polimedicația extinsă și recuperarea perioperatorie. Lipsesc studiile controlate la om care să evalueze direct interacțiunile creatinei cu medicamentele eliberate pe bază de rețetă.

Concluzii: Creatina monohidrat poate fi luată în considerare ca adjuvant — nu ca înlocuitor — al antrenamentului de rezistență la adulții în general sănătoși de ≥60 de ani, cele mai solide dovezi susținând o îmbunătățire suplimentară modestă a forței musculare. Dovezile sunt mai puțin sigure pentru masa musculară, funcția fizică, fragilitate, cogniție și recuperarea postoperatorie. Dintre formele de creatină, monohidratul are cea mai solidă bază de dovezi. Utilizarea la vârstnicii complecși din punct de vedere medical trebuie să țină cont de comorbidități, revizuirea medicației, interpretarea funcției renale, starea de hidratare și nutrițională, toleranță și monitorizare individualizată. Dovezile din populații mai sănătoase nu trebuie extrapolate ca dovadă de siguranță în bolile renale sau hepatice avansate ori în polimedicația extinsă.

Cuvinte-cheie: îmbătrânire; creatină; creatină monohidrat; sarcopenie; antrenament de rezistență; forță musculară; fragilitate; cogniție; funcție renală; polimedicație; adulți în vârstă

1. Introducere

Îmbătrânirea populației a crescut importanța clinică a menținerii forței musculare scheletice, a mobilității, a independenței și a rezistenței. Pierderea forței și masei musculare legată de vârstă poate contribui la limitare funcțională, căderi, dizabilitate, recuperare prelungită după boală sau intervenții chirurgicale și pierderea independenței. Exercițiile progresive de rezistență rămân o intervenție centrală pentru păstrarea și îmbunătățirea funcției neuromusculare la adulții în vârstă.

Creatina este un compus cu azot implicat în tamponarea energiei celulare prin sistemul creatină–fosfocreatină. Suplimentarea cu creatină crește disponibilitatea acesteia în țesuturi și poate amplifica adaptările la activitatea musculară repetată de intensitate ridicată. Creatina monohidrat este forma folosită în majoritatea cercetărilor clinice și are o bază de dovezi mult mai amplă decât formele alternative [1–3].

Interesul pentru creatină după 60 de ani depășește performanța sportivă. Aplicațiile propuse includ păstrarea sau îmbunătățirea forței și masei musculare, managementul sarcopeniei sau fragilității, sprijinul cognitiv, atenuarea pierderii musculare prin inactivitate și recuperarea după leziuni sau intervenții ortopedice. Maturitatea dovezilor diferă considerabil între aceste aplicații.

Meta-analizele anterioare au sugerat în general că creatina combinată cu antrenamentul de rezistență poate amplifica masa slabă și forța la adulții în vârstă [4,5]. Totuși, definițiile „adultului în vârstă” au variat, iar unele analize au inclus studii cu vârste medii ale participanților sub 60 de ani. O meta-analiză pe trei niveluri din 2026 a restrâns eligibilitatea la adulții de ≥60 de ani și oferă astfel o estimare actuală mai direct aplicabilă [6].

Interpretarea clinică devine mai complexă la persoanele cu multimorbiditate. BCR, hipertensiunea, bolile cardiovasculare, tulburările metabolice, boala hepatică cronică și polimedicația devin tot mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă. Suplimentarea cu creatină poate influența și creatinina serică, complicând interpretarea ratei estimate de filtrare glomerulară (RFGe) bazate pe creatinină.

Prin urmare, obiectivul acestei recenzii narative nu este doar de a întreba dacă creatina „funcționează” după 60 de ani, ci de a distinge rezultatele stabilite de dovezile de susținere, indirecte și emergente și de a oferi un cadru orientat clinic pentru eficacitate, dozare, siguranță, precauții și monitorizare.

2. Metode

Articolul a fost conceput ca o recenzie narativă cu o abordare structurată de identificare a dovezilor. S-a pus accent pe literatura indexată în PubMed/MEDLINE, iar datele bibliografice au fost verificate suplimentar în înregistrările editorilor când a fost necesar. Au fost luate în considerare recenzii sistematice, meta-analize, SRC, studii clinice prospective și recenzii narative relevante clinic.

Dovezile recente au avut prioritate, în special literatura publicată între 2021 și septembrie 2026. Studiile mai vechi au fost păstrate când reprezentau studii de referință, observații de siguranță pe termen lung sau dovezi directe pentru situații clinice importante.

Selecția dovezilor a pus accent pe relevanța pentru adulții de ≥60 de ani și pentru principalele domenii clinice abordate: antrenamentul de rezistență, forța și masa musculară, sarcopenia și fragilitatea, funcția fizică, rezultatele specifice sexului și postmenopauzei, cogniția, imobilizarea și recuperarea, chirurgia ortopedică, dozarea, forma de administrare, siguranța renală și hepatică, aspectele cardiovasculare, polimedicația, efectele adverse și monitorizarea.

O atenție deosebită a fost acordată vârstei și stării de sănătate a participanților, compoziției intervenției, formei de creatină, dozei, duratei, expunerii la antrenamentul de rezistență, rezultatelor clinice și faptului dacă intervenția a conținut doar creatină sau mai multe ingrediente nutriționale.

Dovezile au fost interpretate în funcție de designul studiului. SRC au fost folosite pentru comparațiile randomizate; constatările observaționale au fost interpretate ca asocieri; recenziile sistematice și meta-analizele au fost interpretate în funcție de populațiile și studiile incluse; iar dovezile mecanistice, de la adulți tineri sau din intervenții multi-ingredient nu au fost tratate drept dovadă directă a eficacității creatinei singure la adulții de ≥60 de ani.

Pentru sinteză, dovezile au fost clasificate conceptual ca directe/stabilite când au abordat direct populația și întrebarea; indirecte/de susținere când au provenit din populații sau intervenții înrudite; și emergente/generatoare de ipoteze când au fost preliminare, mecanistice, exploratorii sau altfel insuficiente pentru concluzii clinice ferme.

Aceasta nu este o recenzie sistematică sau o meta-analiză. Nu s-au efectuat căutarea exhaustivă a literaturii, screeningul și extragerea dublă independentă, înregistrarea prospectivă a protocolului, evaluarea formală a riscului de eroare sistematică la nivelul întregii recenzii și evaluarea independentă a certitudinii. Când sunt discutate evaluări ale certitudinii, acestea se referă la evaluările efectuate de recenzia sistematică citată, nu de autorul prezentei lucrări.

3. Creatina, antrenamentul de rezistență și îmbătrânirea musculo-scheletică

3.1. Forța musculară

Cele mai solide dovezi actuale susțin un beneficiu suplimentar modest de forță când creatina este combinată cu antrenamentul de rezistență după 60 de ani.

Meta-analiza din 2026 limitată la adulții de ≥60 de ani a inclus 11 SRC care au comparat creatina plus antrenament de rezistență cu antrenamentul de rezistență singur sau cu placebo plus antrenament de rezistență. Creatina a produs o mică îmbunătățire suplimentară a forței musculare (g Hedges 0,31; IÎ 95% 0,18–0,45), evaluată de recenzie ca dovadă de certitudine moderată [6].

Această direcție a efectului este în linii mari în acord cu meta-analizele anterioare [4,5]. Și studiile primare oferă dovezi de susținere. Chrusch și colaboratorii au raportat îmbunătățiri mai mari ale mai multor măsuri de forță când bărbații vârstnici au primit creatină în timpul antrenamentului de rezistență [7]. Brose și colaboratorii au constatat că suplimentarea cu creatină a amplificat unele adaptări de forță și compoziție corporală la antrenamentul de forță la adulții în vârstă [8]. Alte studii au evaluat strategii cu doze mai mici, momentul administrării și diferite programe de antrenament, cu rezultate variabile [9,10].

Ansamblul dovezilor susține așadar creatina ca adjuvant potențial util al antrenamentului progresiv de rezistență pentru forță. Efectul suplimentar trebuie totuși descris ca modest, nu transformator, iar antrenamentul de rezistență rămâne intervenția de bază.

3.2. Masa musculară și compoziția corporală

Dovezile pentru un efect suplimentar asupra masei musculare sunt mai puțin consecvente.

Meta-analizele anterioare au raportat câștiguri mai mari de țesut slab când creatina a fost combinată cu antrenamentul de rezistență [4,5]. Mai multe studii primare au raportat, de asemenea, modificări favorabile ale compoziției corporale [7–9,11].

Totuși, în analiza din 2026 limitată la adulții de ≥60 de ani, efectul cumulat pentru masa musculară a fost g 0,35, cu un IÎ 95% de la −0,09 la 0,78, iar dovezile au fost evaluate ca având certitudine scăzută [6]. Intervalul de încredere care traversează valoarea nulă face efectul suplimentar asupra masei musculare mai puțin sigur decât efectul asupra forței.

Diferențele dintre studii pot reflecta caracteristicile participanților, nivelul inițial de creatină, sexul, programul de antrenament, doza, durata, metoda de evaluare a compoziției corporale și dimensiunile mici ale eșantioanelor.

Prin urmare, creatina nu trebuie prezentată ca mijloc care crește în mod fiabil masa musculară la orice adult de peste 60 de ani.

3.3. Funcția fizică

Funcția fizică este deosebit de importantă, deoarece creșterea forței în laborator nu se traduce neapărat într-o mobilitate sau independență mai bună.

În meta-analiza pentru persoanele de ≥60 de ani, estimarea cumulată pentru funcția fizică a fost g 0,47 (IÎ 95% −0,08 până la 1,03), cu dovezi de certitudine foarte scăzută [6]. O recenzie sistematică și meta-analiză mai largă, care a examinat persoanele cu risc de dizabilitate funcțională, a sugerat de asemenea efecte posibil favorabile, dar dovezile de bază au fost eterogene și în general de certitudine scăzută sau foarte scăzută [12].

Prin urmare, dovezile actuale nu stabilesc că adăugarea creatinei la antrenamentul de rezistență îmbunătățește în mod fiabil funcția fizică relevantă clinic peste efectul antrenamentului de rezistență în sine.

4. Sarcopenia, vulnerabilitatea și fragilitatea

Dovezile de la adulții în vârstă sănătoși nu trebuie extrapolate automat la persoanele cu sarcopenie diagnosticată, fragilitate semnificativă sau afectare funcțională majoră.

Un studiu randomizat la femei vârstnice vulnerabile a constatat că creatina combinată cu antrenamentul de rezistență a crescut masa slabă apendiculară și a îmbunătățit unele măsuri de forță [11]. Totuși, îmbunătățirea forței la presa pentru picioare nu a fost semnificativ mai mare decât la antrenamentul de rezistență singur.

Un studiu exploratoriu la vârstnici fragili a evaluat suplimentarea cu creatină și proteine în timpul antrenamentului de rezistență supravegheat. Au apărut îmbunătățiri funcționale, dar adăugarea creatinei nu a produs îmbunătățiri suplimentare clare ale compoziției corporale sau funcției musculare [13].

Aceste studii demonstrează fezabilitatea și oferă dovezi de susținere, dar nu stabilesc creatina ca tratament pentru fragilitate sau sarcopenie. Meta-analiza pentru persoanele de ≥60 de ani a avertizat, de asemenea, că rezultatele sale nu trebuie extrapolate automat la populațiile fragile, cu sarcopenie sau cu limitări funcționale [6].

Studiile viitoare ar trebui să recruteze participanți pe baza criteriilor de diagnostic actuale pentru sarcopenie și fragilitate și să evalueze rezultate relevante clinic, în loc să se bazeze în principal pe măsuri surogat.

5. Femeile în postmenopauză și aspecte specifice sexului

Femeile în postmenopauză sunt un subgrup important, deoarece îmbătrânirea și menopauza afectează mușchii, oasele și compoziția corporală.

Studii de durată mai lungă au evaluat creatina în timpul antrenamentului de rezistență la femei în postmenopauză și adulți în vârstă [14]. Un studiu randomizat de doi ani a constatat că suplimentarea cu creatină în timpul exercițiilor nu a îmbunătățit semnificativ densitatea minerală osoasă la nivelul colului femural, șoldului total sau coloanei lombare comparativ cu placebo, deși unele măsuri ale geometriei osoase au diferit [15].

O recenzie sistematică și meta-analiză din 2026 a șapte SRC cu 608 femei în postmenopauză a raportat o creștere mică a masei slabe și o forță îmbunătățită la presa pentru picioare. Efectele au părut mai favorabile când dozele de creatină de ≥5 g/zi au fost combinate cu antrenamentul de rezistență [16].

Aceleași dovezi nu stabilesc o îmbunătățire generală a densității minerale osoase [15,16]. Prin urmare, creatina nu trebuie prezentată în prezent ca tratament pentru osteoporoză.

Răspunsurile specifice sexului rămân un domeniu important de cercetare, deoarece diferențele în aportul obișnuit de creatină din alimentație, caracteristicile musculare, statusul hormonal și nivelul inițial de creatină din țesuturi ar putea influența plauzibil răspunsul; însă aceste mecanisme nu stabilesc diferențe relevante clinic între sexe fără studii comparative adecvate.

6. Cogniția și sănătatea creierului

Creatina participă la tamponarea energiei celulare atât în creier, cât și în mușchii scheletici, ceea ce conferă plauzibilitate biologică efectelor cognitive. Dovezile clinice sunt considerabil mai puțin mature decât literatura musculo-scheletică.

Un studiu controlat la vârstnici a raportat îmbunătățiri ale unor rezultate cognitive selectate după suplimentarea cu creatină [17]. Dovezi mai largi la adulți au fost ulterior sintetizate în recenzii sistematice și meta-analize.

O meta-analiză din 2024 a raportat posibile beneficii în anumite domenii cognitive [18]. Totuși, o altă recenzie sistematică publicată în același an a concluzionat că literatura disponibilă nu susține convingător efectele cognitive teoretice propuse ale suplimentării [19]. Diferențele de populații, doze, teste cognitive, nivel inițial de creatină, stare a somnului și calitate a studiilor complică sinteza.

Cel mai important pentru această recenzie, o recenzie sistematică din 2026 care a examinat specific adulții în vârstă a găsit doar șase studii eligibile cu 1.542 de participanți. Doar două erau studii de suplimentare dublu-orb; restul erau studii transversale ale expunerii la creatina din alimentație. Cinci studii au raportat o anumită relație pozitivă cu cogniția, dar doar unul a fost evaluat ca fiind de bună calitate [20].

Dovezile în demență sunt și mai preliminare. O recenzie exploratorie din 2026 a identificat în principal dovezi preclinice și doar dovezi clinice limitate la om, fără studii clinice randomizate controlate relevante care să stabilească eficacitatea în demență [21].

În consecință, creatina nu trebuie descrisă ca tratament stabilit pentru afectarea cognitivă ușoară, boala Alzheimer sau alte demențe. Rezultatele cognitive rămân promițătoare, dar doar generatoare de ipoteze.

7. Imobilizarea, leziunile și recuperarea

Perioadele de descărcare pot accelera pierderea musculară și slăbiciunea, ceea ce face creatina atractivă ca posibil adjuvant al recuperării.

O recenzie din 2026 a concluzionat că creatina nu păstrează în mod constant aria secțiunii transversale musculare sau forța în timpul imobilizării stricte a membrului inferior. Unele rezultate au fost mai favorabile după reluarea încărcării progresive, inclusiv o recuperare accelerată a unor măsuri de dimensiune sau putere musculară [22].

O limită importantă este că mai multe experimente fundamentale de imobilizare și reîncărcare au implicat adulți tineri sănătoși. Aceste studii oferă dovezi mecanistice sau de susținere, dar nu pot stabili eficacitatea după fractură, spitalizare sau intervenție chirurgicală la adulții de ≥60 de ani.

Prin urmare, creatina nu trebuie considerată un înlocuitor al recuperării progresive, al aportului adecvat de proteine și energie sau al tratamentului afecțiunii de bază.

8. Chirurgia ortopedică

8.1. Artroplastia totală de genunchi

Dovezile randomizate directe după artroplastia totală de genunchi nu sunt favorabile.

Roy și colaboratorii au randomizat 37 de adulți supuși artroplastiei totale de genunchi la creatină sau placebo. Creatina a fost administrată 10 g/zi timp de 10 zile înainte de operație și 5 g/zi timp de 30 de zile după operație. Suplimentarea nu a îmbunătățit semnificativ compoziția corporală postoperatorie, forța musculară sau recuperarea funcțională [23].

Deși studiul a fost mic și nu poate exclude beneficiul altor protocoale, dovezile directe actuale nu susțin utilizarea de rutină a creatinei special pentru îmbunătățirea recuperării după artroplastia totală de genunchi.

8.2. Fractura de șold

Un SRC dublu-orb din 2026 a inclus 80 de adulți de ≥60 de ani după intervenția chirurgicală pentru fractură de femur proximal [24].

Este important că intervenția nu a fost monoterapie cu creatină. Participanții au primit un supliment proteic îmbogățit cu creatină și β-hidroxi-β-metilbutirat (HMB). Mobilitatea timpurie la o lună a favorizat intervenția, în timp ce la șase luni mobilitatea nu a diferit. Studiul a raportat și o asociere cu o mortalitate mai mică la șase luni [24].

Deoarece proteinele, creatina și HMB au fost administrate împreună, nici rezultatul privind mobilitatea, nici cel privind mortalitatea nu pot fi atribuite în mod specific creatinei.

Acest studiu susține continuarea cercetării recuperării nutriționale multimodale după fractura de șold, dar nu stabilește eficacitatea creatinei administrate singure.

8.3. Artroplastia totală de șold

Dovezile directe care să stabilească un beneficiu al suplimentării cu creatină după artroplastia totală de șold sunt insuficiente. Extrapolarea de la artroplastia de genunchi, fractura de șold sau studiile de imobilizare la adulți tineri nu ar stabili eficacitatea.

Acesta rămâne un gol important în cercetare.

9. Dozarea și faza de încărcare

Creatina monohidrat poate fi administrată fie printr-o strategie de încărcare, fie printr-o doză zilnică mai mică, fără încărcare.

Abordările de întreținere obișnuite în literatură includ aproximativ 3–5 g/zi, fiind folosite și regimuri ajustate la greutatea corporală. O strategie tradițională de încărcare oferă de obicei aproximativ 20 g/zi împărțite în mai multe doze timp de circa 5–7 zile, urmată de trecerea la o doză de întreținere mai mică [1,2].

Încărcarea nu este necesară pentru suplimentarea cronică. Scopul ei principal este de a crește mai rapid creatina din țesuturi.

O meta-analiză care a examinat specific strategiile de administrare la adulții în vârstă a evaluat dozele ≤5 față de >5 g/zi, încărcarea față de lipsa încărcării și suplimentarea doar în zilele de antrenament [5]. Mai multe abordări au fost asociate cu rezultate favorabile, dar dovezile nu au stabilit o strategie universal optimă.

Nici meta-analiza din 2026 pentru persoanele de ≥60 de ani nu a identificat doza sau încărcarea ca moderator stabil al efectului general al tratamentului [6].

Pentru utilizarea de rutină la adulții în vârstă, un regim zilnic simplu de întreținere poate reduce complexitatea și expunerea la doze mari într-o singură zi. Dozarea trebuie totuși individualizată în funcție de dimensiunile corpului, obiectivul clinic, toleranță, comorbidități și aderență.

10. Creatina monohidrat comparativ cu formele alternative

Creatina monohidrat are cea mai amplă bază de dovezi.

O recenzie sistematică a formelor alternative de creatină a găsit dovezi insuficiente că acestea ar produce în mod constant o eficacitate, o biodisponibilitate sau rezultate clinice superioare creatinei monohidrat [3].

Afirmațiile că etil esterul de creatină, creatina tamponată, sărurile de creatină sau formulele brevetate sunt superioare clinic trebuie deci interpretate cu prudență.

La adulții de ≥60 de ani, la care dovezile sunt deja limitate pentru mai multe rezultate clinice, utilizarea unor forme mai puțin studiate adaugă incertitudine fără beneficiu stabilit.

11. Funcția renală, BCR și interpretarea creatininei

Siguranța renală este unul dintre cele mai importante aspecte clinice ale utilizării creatinei, deoarece metabolismul creatinei este legat de producția de creatinină, iar creatinina serică este folosită pe scară largă pentru estimarea funcției renale.

O recenzie sistematică și meta-analiză din 2025 a constatat o creștere modestă a creatininei serice la suplimentarea cu creatină, dar nicio deteriorare semnificativă statistic a RFG [25]. O recenzie sistematică și meta-analiză ulterioară din 2026, care a evaluat sănătatea renală, a inclus atât persoane sănătoase, cât și pacienți cu BCR și a oferit dovezi actuale suplimentare [26].

Datele pe termen lung dintr-o populație clinică vârstnică sunt de asemenea informative. Bender și colaboratorii au studiat pacienți vârstnici cu boala Parkinson care au primit creatină sau placebo timp de doi ani. Creatinina serică a crescut în timpul suplimentării, în timp ce cistatina C și alți markeri renali evaluați nu au indicat o deteriorare corespunzătoare a funcției renale [27].

Aceste rezultate au o implicație practică importantă: creșterea creatininei serice după începerea creatinei nu stabilește automat o leziune renală. Deoarece creatinina este legată de metabolismul creatinei, RFGe bazată pe creatinină se poate modifica parțial pentru că s-a modificat chiar biomarkerul.

Acest principiu nu trebuie folosit pentru a ignora orice creștere a creatininei. Leziunea renală acută, BCR progresivă, deshidratarea, obstrucția urinară, nefrotoxicitatea medicamentoasă și alte afecțiuni renale rămân posibile.

Dovezile în BCR avansată sunt considerabil mai puține decât în populațiile sănătoase. Rezultatele de siguranță la participanți sănătoși sau stabili nu trebuie deci generalizate fără discernământ la BCR avansată sau instabilă.

Când creatinina serică și tabloul clinic nu concordă, sunt potrivite repetarea analizelor și o evaluare clinică suplimentară. Acolo unde este indicat clinic, un marker alternativ al filtrării, cum ar fi cistatina C, poate ajuta interpretarea.

12. Siguranța hepatică

Dovezile disponibile din studiile randomizate nu arată un semnal constant de hepatotoxicitate al creatinei monohidrat la dozele studiate.

O amplă analiză de siguranță din 2026 la nivel de studiu a evaluat 684 de studii clinice randomizate și peste 12.800 de participanți din brațele cu creatină și placebo. Efectele adverse raportate au fost în general rare și nu a apărut un tipar constant de toxicitate hepatică gravă dependent de doză sau durată [28].

Totuși, datele generale de siguranță nu trebuie confundate cu dovezi dedicate la vârstnicii cu ciroză, boală hepatică decompensată sau alte afecțiuni hepatice cronice semnificative clinic. Dovezile directe în aceste populații rămân insuficiente.

Boala hepatică semnificativă clinic este, așadar, mai potrivit considerată o situație care necesită evaluare individualizată, decât fie o contraindicație stabilită automat, fie o populație în care siguranța a fost demonstrată concludent.

13. Hipertensiunea și aspectele cardiovasculare

Dovezile cardiovasculare directe specific la adulții în vârstă rămân limitate.

Cercetări randomizate pe termen scurt la bărbați vârstnici au examinat răspunsurile vasculare și cardiace la creatină, dar astfel de studii scurte nu pot stabili eficacitatea sau siguranța cardiovasculară pe termen lung.

Este important că cercetările care examinează creatin kinaza serică sau tisulară în relație cu hipertensiunea nu evaluează suplimentarea orală cu creatină și nu trebuie folosite ca dovezi pentru sau împotriva utilizării creatinei.

Dovezile actuale nu stabilesc creatina ca tratament pentru hipertensiune. Pe de altă parte, hipertensiunea controlată nu a fost stabilită în sine ca o contraindicație absolută pentru creatină.

Deciziile clinice ar trebui să țină cont de controlul tensiunii arteriale, stabilitatea cardiovasculară, funcția renală, starea de hidratare și schema de tratament a persoanei.

14. Polimedicația și posibilele interacțiuni medicamentoase

Polimedicația este definită aici ca utilizarea cronică simultană a cinci sau mai multor medicamente.

Polimedicația este deosebit de relevantă după 60 de ani, deoarece multimorbiditatea și medicamentele multiple pot afecta funcția renală, echilibrul hidric, tensiunea arterială, toleranța digestivă, aderența și interpretarea rezultatelor de laborator.

O recenzie narativă și o analiză de cartografiere a dovezilor din 2026 au evaluat specific posibilele interacțiuni dintre creatină și medicamentele eliberate pe bază de rețetă. După căutarea în PubMed/MEDLINE, Scopus și CENTRAL, au rămas 132 de înregistrări unice după eliminarea duplicatelor, dar niciun studiu controlat la om care să evalueze direct interacțiunile creatinei cu medicamentele pe bază de rețetă nu a îndeplinit criteriile de eligibilitate [29].

Cercetarea nu a găsit nici interacțiuni stabilite clinic de severitate moderată sau mare în principalele resurse de interacțiuni evaluate; îngrijorările existente au fost în mare parte minore sau teoretice [29].

Acest rezultat necesită o interpretare atentă. Absența unei interacțiuni stabilite nu este o dovadă că interacțiunile relevante clinic nu pot apărea.

Dovezile directe sunt deosebit de rare la adulții cu multimorbiditate care iau mai multe medicamente cronice.

Prin urmare, polimedicația în sine nu este o contraindicație absolută bazată pe dovezi. Evaluarea clinică trebuie să se concentreze pe schema reală de tratament și pe bolile prezente, în special pe factorii care afectează funcția renală, echilibrul hidric, tensiunea arterială sau interpretarea biomarkerilor renali.

15. Efecte adverse și toleranță

Amplia analiză de siguranță din 2026 a 684 de studii randomizate a constatat că efectele adverse raportate au fost în general rare și ușoare, fără o relație constantă și relevantă clinic între doza sau durata suplimentării și frecvența evenimentelor adverse [28].

Datele pe termen lung la populațiile vârstnice sunt mai puține, dar informative. În studiul de doi ani privind boala Parkinson, creatina a fost în general tolerată, deși au apărut acuze digestive [27].

Greutatea corporală poate crește, mai ales în timpul încărcării cu doze mari, parțial deoarece creatina crește apa intracelulară asociată cu creșterea depozitelor de creatină din țesuturi. Pot apărea simptome digestive, în special când sunt consumate cantități mari deodată [1,2].

Datele generale de toleranță nu trebuie interpretate ca dovadă de siguranță la orice vârstnic complex din punct de vedere medical.

16. Contraindicații și precauții

Literatura disponibilă nu susține o listă extinsă de contraindicații absolute stabilite universal, specifice creatinei monohidrat.

Din punct de vedere clinic, este mai potrivit să se distingă situațiile în care dovezile sunt limitate sau este necesară o supraveghere suplimentară de contraindicațiile dovedite.

Prudența suplimentară și evaluarea individualizată sunt rezonabile când funcția renală este instabilă sau substanțial afectată; când este investigată o creștere inexplicabilă a creatininei; când o boală acută implică deshidratare sau o perturbare majoră a echilibrului hidric; când există o boală hepatică decompensată semnificativă; sau când o schemă complexă de medicamente creează incertitudine privind funcția renală, echilibrul hidric sau interpretarea analizelor.

Aceste situații trebuie privite în general ca precauții care necesită evaluare clinică individualizată, nu etichetate automat drept contraindicații universale.

17. Monitorizarea clinică

Nu există un protocol de monitorizare a creatinei validat universal pentru toți adulții de ≥60 de ani. Monitorizarea trebuie deci individualizată.

Înainte de suplimentare, aspectele relevante includ obiectivul clinic urmărit, programul actual de exerciții și nutriție, funcția renală, comorbiditățile, medicamentele și suplimentele folosite, starea de hidratare și istoricul de intoleranță.

La adulții complecși din punct de vedere medical, o valoare inițială a creatininei serice/RFGe poate oferi o referință utilă. Investigațiile suplimentare trebuie stabilite în funcție de bolile existente și indicația clinică, nu solicitate automat pentru fiecare persoană sănătoasă.

După începerea suplimentării, vârstnicii sănătoși și stabili care folosesc doze convenționale pot să nu necesite o supraveghere intensivă de laborator. Persoanele cu BCR, multimorbiditate, boală acută recentă, polimedicație extinsă sau modificări neașteptate ale analizelor necesită o evaluare mai atentă.

O creștere a creatininei serice nu trebuie clasificată automat drept nefrotoxicitate indusă de creatină. Când RFGe bazată pe creatinină pare în neconcordanță cu tabloul clinic general, o evaluare alternativă a funcției renale, inclusiv cistatina C când este cazul, poate îmbunătăți interpretarea [25–27].

Suplimentarea trebuie reevaluată dacă apare o deteriorare renală progresivă inexplicabilă, o intoleranță semnificativă clinic, deshidratare, o boală acută majoră sau altă problemă clinică relevantă.

18. Durata, utilizarea pe termen lung și întreruperea

Multe studii de antrenament de rezistență la adulții în vârstă sunt relativ scurte, ceea ce limitează concluziile privind suplimentarea pe mai mulți ani.

Cu toate acestea, există date controlate de aproximativ doi ani la femei în postmenopauză și la pacienți vârstnici cu boala Parkinson [15,27]. Aceste studii oferă informații utile pe termen lung, dar nu pot stabili siguranța pentru fiecare populație vârstnică cu multimorbiditate.

Dovezile actuale nu stabilesc o necesitate clinică de a lua creatina în cicluri. Continuarea suplimentării trebuie să depindă de obiectivele clinice, toleranță, comorbidități și de existența unei justificări relevante pentru utilizarea în continuare.

Cercetările privind întreruperea după suplimentare și antrenament de rezistență sugerează că oprirea creatinei nu produce un sindrom clinic de sevraj recunoscut [30]. Depozitele de creatină din țesuturi revin treptat spre nivelul inițial după întreruperea suplimentării.

19. Costuri și raportul cost-eficacitate

Creatina monohidrat este în general o intervenție nutrițională relativ simplă, deși costul produsului variază în funcție de țară, producător, testarea purității și doză.

Dovezile formale privind raportul cost-eficacitate care să evalueze specific creatina pentru prevenirea sau tratarea sarcopeniei, dizabilității, declinului cognitiv, recuperării după fracturi sau rezultatelor îngrijirii de lungă durată la adulții de ≥60 de ani sunt insuficiente.

În consecință, a descrie creatina ca fiind „cost-eficientă” clinic pentru aceste rezultate ar depăși dovezile actuale.

Evaluarea economică ar deveni deosebit de valoroasă dacă studiile viitoare ar demonstra reduceri semnificative ale căderilor, duratei recuperării, spitalizărilor, instituționalizării sau pierderii independenței.

20. Interpretarea clinică practică

Dovezile disponibile susțin o ierarhie a concluziilor clinice.

Cea mai justificată aplicare după 60 de ani este creatina monohidrat ca adjuvant al antrenamentului progresiv de rezistență pentru o îmbunătățire suplimentară modestă a forței musculare la vârstnicii în general sănătoși [6]. Antrenamentul de rezistență rămâne intervenția de bază.

Dovezile pentru creșteri suplimentare ale masei musculare sunt mixte, iar dovezile pentru îmbunătățirea funcției fizice sunt incerte [6,12]. Studiile limitate la populațiile vulnerabile și fragile nu stabilesc creatina ca tratament pentru sarcopenie sau fragilitate [11,13].

Femeile în postmenopauză pot avea mici îmbunătățiri ale masei slabe și forței, mai ales când suplimentarea însoțește antrenamentul de rezistență, dar creatina nu este un tratament stabilit pentru osteoporoză [15,16].

Rezultatele cognitive rămân preliminare și inconsecvente. Creatina nu trebuie prezentată în prezent ca tratament bazat pe dovezi pentru afectarea cognitivă sau demență [18–21].

În timpul imobilizării stricte beneficiul este inconsecvent; un rol în timpul reîncărcării active rămâne plauzibil, dar insuficient stabilit la adulții în vârstă [22]. Dovezile directe după artroplastia totală de genunchi sunt negative [23]. Rezultatele pozitive în fractura de șold provin dintr-o intervenție multi-ingredient și nu pot fi atribuite specific creatinei [24].

Creatina monohidrat rămâne forma preferată bazată pe dovezi, deoarece formele alternative nu au demonstrat o superioritate clinică constantă [3].

Interpretarea funcției renale merită o atenție deosebită. Creatina poate crește creatinina serică fără dovezi corespunzătoare de afectare a filtrării, ceea ce poate complica interpretarea RFGe bazate pe creatinină [25–27]. Acest fenomen nu exclude posibilitatea unei boli renale reale.

În final, polimedicația în sine nu este o contraindicație stabilită, dar lipsesc studiile controlate la om privind interacțiunile creatinei cu medicamentele pe bază de rețetă [29]. Revizuirea individuală a medicației și judecata clinică rămân așadar necesare.

21. Lacune în cercetare și direcții viitoare

Rămân mai multe lacune importante clinic în dovezi.

SRC mai mari ar trebui să includă adulți cu sarcopenie și fragilitate diagnosticate obiectiv, nu predominant participanți sănătoși din comunitate. Rezultatele ar trebui să includă viteza de mers, căderile, activitățile vieții zilnice, spitalizarea, succesul recuperării, calitatea vieții, instituționalizarea și independența.

Sunt necesare și studii dedicate la populațiile cu BCR stratificate pe stadii, în special BCR avansată, care să includă markeri ai filtrării mai puțin influențați direct de metabolismul creatinei.

Boala hepatică semnificativă clinic rămâne puțin studiată, la fel ca populațiile vârstnice cu multimorbiditate și polimedicație substanțiale.

Cercetarea cognitivă necesită studii randomizate cu putere statistică adecvată la adulții de ≥60 de ani, cu rezultate cognitive standardizate și o distincție atentă între participanții sănătoși cognitiv, afectarea cognitivă ușoară și demența diagnosticată.

Studiile perioperatorii ar trebui să distingă suplimentarea doar cu creatină de intervențiile nutriționale multi-ingredient și să evalueze artroplastia totală de șold și de genunchi, recuperarea după fractura de șold și recuperarea după spitalizare.

Studiile viitoare privind dozarea ar trebui să compare direct regimurile doar de întreținere cu strategiile de încărcare la adulții în vârstă, în loc să se bazeze în principal pe comparații indirecte între subgrupuri.

În final, sunt necesare evaluări economice formale înainte de a putea face afirmații privind raportul cost-eficacitate.

22. Puncte forte și limite

Un punct forte principal al acestei recenzii este concentrarea clinică specifică asupra adulților de ≥60 de ani și distincția dintre dovezile directe la vârstnici și dovezile indirecte provenite din populații mai tinere, definiții mai largi ale vârstei, studii mecanistice sau intervenții multi-ingredient.

Recenzia integrează, de asemenea, eficacitatea cu aspecte practice de siguranță, inclusiv interpretarea creatininei serice, BCR, polimedicația, boala hepatică, aspectele cardiovasculare și monitorizarea. Rezultatele pozitive au fost interpretate alături de studiile nule și negative, în loc ca literatura să fie tratată ca uniform favorabilă.

Rămân limite importante. Aceasta este o recenzie narativă, nu o recenzie sistematică. Căutarea literaturii a fost structurată, dar nu exhaustivă, și nu s-au efectuat screeningul și extragerea dublă independentă a datelor. Nu s-a realizat o evaluare independentă a riscului de eroare sistematică sau a certitudinii la nivelul întregii recenzii.

Dovezile de bază sunt eterogene în ceea ce privește definițiile vârstei, starea de sănătate, sexul, doza de creatină, expunerea la exerciții, durata intervenției și măsurarea rezultatelor. Mai multe populații importante clinic — inclusiv adulții cu BCR avansată, boală hepatică semnificativă, polimedicație extinsă și fragilitate severă — rămân subreprezentate.

Aceste limite restrâng certitudinea concluziilor clinice și întăresc importanța interpretării individualizate.

23. Concluzii

Creatina monohidrat se numără printre suplimentele nutritive mai bine studiate pentru performanța musculară scheletică, dar dovezile devin mai restrânse când întrebările clinice se limitează specific la adulții de ≥60 de ani.

Cele mai solide dovezi actuale susțin creatina ca adjuvant al antrenamentului progresiv de rezistență pentru o îmbunătățire suplimentară modestă a forței musculare la vârstnicii în general sănătoși. Efectele suplimentare asupra masei musculare și funcției fizice sunt mai puțin sigure. Dovezile sunt insuficiente pentru a descrie creatina ca tratament stabilit pentru sarcopenie, fragilitate, afectare cognitivă, demență, osteoporoză sau dizabilitate postoperatorie.

Creatina monohidrat trebuie să rămână forma de referință, deoarece formele alternative nu au demonstrat o superioritate clinică suficientă. Încărcarea este opțională, nu obligatorie, și nicio strategie de dozare nu a fost stabilită ca universal optimă pentru adulții de ≥60 de ani.

Dovezile disponibile sunt în general liniștitoare privind toleranța și funcția renală la dozele studiate, dar creatina poate crește creatinina serică și astfel poate complica interpretarea RFGe bazate pe creatinină. Dovezile sunt mult mai limitate în BCR avansată, boala hepatică semnificativă clinic, fragilitatea severă și polimedicația extinsă.

Pentru practica clinică, întrebarea relevantă nu este, așadar, doar dacă creatina este „sigură” sau „eficientă” după 60 de ani. Deciziile trebuie să integreze rezultatul urmărit, expunerea la antrenamentul de rezistență, starea nutrițională, comorbiditățile, schema de medicamente, interpretarea funcției renale, toleranța, precum și puterea și caracterul direct al dovezilor pentru situația clinică specifică.

Declarații

Finanțare

Această lucrare nu a primit finanțare externă. Nicio terță parte nu a oferit sprijin financiar sau comercial pentru pregătirea acestei recenzii.

Conflicte de interese

Autorul este fondatorul Healthy Habits Coaching, o platformă de coaching și educație în domeniul nutriției și obiceiurilor sănătoase prin care autorul oferă servicii de coaching și publică conținut educațional despre sănătate și nutriție, inclusiv recenzii narative. Unele subiecte abordate de Healthy Habits Coaching se pot suprapune cu temele discutate în acest articol.

Healthy Habits Coaching nu a oferit sponsorizare externă pentru această recenzie, iar nicio terță parte nu a oferit sprijin financiar sau comercial pentru pregătirea ei. Relația autorului cu Healthy Habits Coaching este declarată din motive de transparență ca un posibil interes comercial și/sau nefinanciar. Autorul nu raportează alte conflicte de interese relevante pentru acest articol.

Contribuțiile autorului

Ori Scott: conceptualizare; metodologie; investigație; validare; redactare — revizuire și editare; administrarea proiectului.

Ori Scott a conceput tema și sfera recenziei, a definit întrebările de cercetare și cadrul de selecție a dovezilor, a evaluat relevanța științifică a literaturii și interpretarea dovezilor, a revizuit critic articolul și a aprobat versiunea finală. Autorul își asumă întreaga responsabilitate pentru integritatea și conținutul final al lucrării.

Declarație etică

Aprobarea etică nu a fost necesară, deoarece această recenzie narativă se bazează exclusiv pe literatură publicată anterior și nu a implicat recrutarea de participanți, colectarea de informații personale identificabile sau cercetări originale pe oameni sau animale.

Consimțământul pacienților

Nu se aplică. Articolul nu conține date originale ale participanților, informații identificabile despre pacienți sau imagini clinice care să necesite consimțământul pacienților.

Consimțământ pentru publicare

Nu se aplică.

Disponibilitatea datelor

Pentru această recenzie narativă nu au fost generate date originale la nivel de participant sau seturi de date de cercetare. Dovezile discutate în articol provin din literatura publicată citată în lista de referințe.

Mulțumiri

Niciuna.

Declarație privind inteligența artificială

OpenAI ChatGPT (GPT-5.6 Sol) a fost folosit ca instrument de asistență în pregătirea articolului pentru organizare, redactare, rafinare lingvistică, revizuire și prezentarea materialului. Rezultatele generate de IA au fost verificate și editate de autor și nu au fost tratate ca sursă științifică independentă sau ca autor.

Autorul a stabilit întrebarea și sfera recenziei, a evaluat relevanța științifică a literaturii, a analizat interpretarea și limitele dovezilor prezentate, a revizuit critic articolul și a aprobat versiunea finală. Autorul își asumă întreaga responsabilitate pentru acuratețea, integritatea, referințele, interpretarea științifică și conținutul articolului.

Declarație de publicare

Această recenzie narativă a fost pregătită pentru publicare de Healthy Habits Coaching ca material educațional independent despre sănătate și nutriție. Nu a trecut printr-o evaluare externă de tip peer review într-o revistă, cu excepția cazului în care se menționează explicit altfel. Aceasta este traducerea în limba română a articolului original în limba engleză; lista de referințe este prezentată în limba originală.

Referințe

1. Antonio J, Candow DG, Forbes SC, Gualano B, Jagim AR, Kreider RB, et al. Common questions and misconceptions about creatine supplementation: what does the scientific evidence really show? J Int Soc Sports Nutr. 2021;18(1):13. doi:10.1186/s12970-021-00412-w. PMID:33557850.

2. Kreider RB, Kalman DS, Antonio J, Ziegenfuss TN, Wildman R, Collins R, et al. International Society of Sports Nutrition position stand: safety and efficacy of creatine supplementation in exercise, sport, and medicine. J Int Soc Sports Nutr. 2017;14:18. doi:10.1186/s12970-017-0173-z. PMID:28615996.

3. Fazio C, Elder CL, Harris MM. Efficacy of alternative forms of creatine supplementation on improving performance and body composition in healthy subjects: a systematic review. J Strength Cond Res. 2022;36(9):2663–2670. doi:10.1519/JSC.0000000000003873. PMID:36000773.

4. Devries MC, Phillips SM. Creatine supplementation during resistance training in older adults—a meta-analysis. Med Sci Sports Exerc. 2014. doi:10.1249/MSS.0000000000000220. PMID:24576864.

5. Forbes SC, Candow DG, Ostojic SM, Roberts MD, Chilibeck PD. Meta-analysis examining the importance of creatine ingestion strategies on lean tissue mass and strength in older adults. Nutrients. 2021;13(6):1912. doi:10.3390/nu13061912. PMID:34199420.

6. Yao L, Yang D, Gao J. Effects of resistance training combined with creatine supplementation on muscle strength, physical function, and muscle mass in older adults: a systematic review and three-level meta-analysis. Front Nutr. 2026;13:1919884. doi:10.3389/fnut.2026.1919884. PMID:42712402.

7. Chrusch MJ, Chilibeck PD, Chad KE, Davison KS, Burke DG. Creatine supplementation combined with resistance training in older men. Med Sci Sports Exerc. 2001;33:2111–2117. doi:10.1097/00005768-200112000-00021. PMID:11740307.

8. Brose A, Parise G, Tarnopolsky MA. Creatine supplementation enhances isometric strength and body composition improvements following strength exercise training in older adults. J Gerontol A Biol Sci Med Sci. 2003;58–B19. doi:10.1093/gerona/58.1.B11. PMID:12560406.

9. Candow DG, Little JP, Chilibeck PD, Abeysekara S, Zello GA, Kazachkov M, et al. Low-dose creatine combined with protein during resistance training in older men. Med Sci Sports Exerc. 2008;40:1645–1652. doi:10.1249/MSS.0b013e318176b310. PMID:18685526.

10. Candow DG, Zello GA, Ling B, Farthing JP, Chilibeck PD, McLeod K, et al. Comparison of creatine supplementation before versus after supervised resistance training in healthy older adults. Res Sports Med. 2014;22:61–74. doi:10.1080/15438627.2013.852088. PMID:24392772.

11. Gualano B, Macedo AR, Alves CRR, Roschel H, Benatti FB, Takayama L, et al. Creatine supplementation and resistance training in vulnerable older women: a randomized double-blind placebo-controlled clinical trial. Exp Gerontol. 2014;53:7–15. doi:10.1016/j.exger.2014.02.003. PMID:24530883.

12. Davies TW, Watson N, Pilkington JJ, et al. Creatine supplementation for optimization of physical function in the patient at risk of functional disability: a systematic review and meta-analysis. JPEN J Parenter Enteral Nutr. 2024;48:389–405. doi:10.1002/jpen.2607. PMID:38417175.

13. Collins J, Longhurst G, Roschel H, Gualano B. Resistance training and co-supplementation with creatine and protein in older subjects with frailty. J Frailty Aging. 2016;5:126–134. doi:10.14283/jfa.2016.85. PMID:27224505.

14. Candow DG, Chilibeck PD, Gordon J, et al. Effect of 12 months of creatine supplementation and whole-body resistance training on measures of bone, muscle and strength in older males. Nutr Health. 2021;27:151–159. doi:10.1177/0260106020975247. PMID:33234019.

15. Chilibeck PD, Candow DG, Gordon JJ, Duff WRD, Mason R, Shaw K, et al. A 2-yr randomized controlled trial on creatine supplementation during exercise for postmenopausal bone health. Med Sci Sports Exerc. 2023;55:1750–1760. doi:10.1249/MSS.0000000000003202. PMID:37144634.

16. Naddafha S, Antonio J, Kreider RB, Stout JR. Creatine monohydrate for lean mass, strength, and bone density in postmenopausal women: a systematic review and meta-analysis. J Int Soc Sports Nutr. 2026;23:2668435. PMID:42141930.

17. McMorris T, Mielcarz G, Harris RC, Swain JP, Howard A. Creatine supplementation and cognitive performance in elderly individuals. Neuropsychol Dev Cogn B Aging Neuropsychol Cogn. 2007;14:517–528. doi:10.1080/13825580600788100. PMID:17828627.

18. Xu C, Bi M, Zhang C, Luo L. The effects of creatine supplementation on cognitive function in adults: a systematic review and meta-analysis. Front Nutr. 2024;11:1424972. doi:10.3389/fnut.2024.1424972. PMID:39070254.

19. McMorris T, Hale BJ, Pine BS, Williams TB. Creatine supplementation research fails to support the theoretical basis for an effect on cognition: evidence from a systematic review. Behav Brain Res. 2024:114982. doi:10.1016/j.bbr.2024.114982. PMID:38582412.

20. Marshall S, Kitzan A, Wright J, Bocicariu L, Nagamatsu LS. Creatine and cognition in aging: a systematic review of evidence in older adults. Nutr Rev. 2026;84:333–344. doi:10.1093/nutrit/nuaf135. PMID:40971619.

21. Whitford T, Donlon C, Pech A, Goldberg C, Whiteson H, Etienne M. The cognitive effects of creatine supplementation in older adults and preclinical models of dementia: a scoping review. Ageing Res Rev. 2026;122:103317. doi:10.1016/j.arr.2026.103317. PMID:42668123.

22. Stout JR, Pabian PS. Creatine monohydrate supplementation for recovery from muscle disuse: timing matters. Sports Med Health Sci. 2026;8:495–500. doi:10.1016/j.smhs.2026.05.006. PMID:42539704.

23. Roy BD, de Beer J, Harvey D, Tarnopolsky MA. Creatine monohydrate supplementation does not improve functional recovery after total knee arthroplasty. Arch Phys Med Rehabil. 2005;86:1293–1298. doi:10.1016/j.apmr.2005.01.005. PMID:16003653.

24. Kalantar SH, Poursalehian M, Donyazad M, Shafie H, Zebardast J, Khalooeifard R, et al. Protein supplementation for hip fracture recovery in elderly patients: a randomized controlled trial. J Orthop Trauma. 2026;40:286–293. doi:10.1097/BOT.0000000000003158. PMID:41665352.

25. Kabiri Naeini E, Eskandari M, Mortazavi M, Gholaminejad A, Karevan N. Effect of creatine supplementation on kidney function: a systematic review and meta-analysis. BMC Nephrol. 2025;26:622. doi:10.1186/s12882-025-04558-6. PMID:41199218.

26. de Souza Almeida A, Dias da Silva LO, Takahasi BNA, et al. Impact of creatine supplementation on kidney health: a systematic review and meta-analysis. Int Urol Nephrol. 2026. doi:10.1007/s11255-026-05287-x. PMID:42507286.

27. Bender A, Samtleben W, Elstner M, Klopstock T. Long-term creatine supplementation is safe in aged patients with Parkinson disease. Nutr Res. 2008;28:172–178. doi:10.1016/j.nutres.2008.01.001. PMID:19083405.

28. Gonzalez DE, Dickerson BL, Hines K, Chun J, Gil A, Forbes SC, et al. Creatine supplementation dose and duration are not associated with increased side effects: a structured review and study-level dose-response analysis of randomized controlled trials. Sports (Basel). 2026;14:137. doi:10.3390/sports14040137. PMID:42043069.

29. Ostojic SM. Potential interactions between creatine supplementation and prescription drugs: a narrative review and evidence-mapping perspective. Curr Ther Res Clin Exp. 2026;105:100844. doi:10.1016/j.curtheres.2026.100844. PMID:42757020.

30. Candow DG, Chilibeck PD, Chad KE, Chrusch MJ, Davison KS, Burke DG. Effect of ceasing creatine supplementation while maintaining resistance training in older men. J Aging Phys Act. 2004;12(3):219–231. doi:10.1123/japa.12.3.219. PMID:15263100.

31. Chilibeck PD, Kaviani M, Candow DG, Zello GA. Effect of creatine supplementation during resistance training on lean tissue mass and muscular strength in older adults: a meta-analysis. Open Access J Sports Med. 2017;8:213–226. doi:10.2147/OAJSM.S123529. PMID:29138605.