Alimente și dietă antiinflamatoare: Ce spune știința despre alimente, modele alimentare și suplimente

acum 2 ore

26 min de citit

Ori Scott, M.Sc. , dietetician autorizat (Israel)¹

¹Cercetător independent, New York, NY, SUA

Abstract

Fundal

Inflamația sistemică cronică de grad scăzut este asociată cu obezitatea, bolile cardiometabolice și alte tulburări cronice. Dieta este din ce în ce mai mult promovată ca o strategie pentru reducerea inflamației, însă conceptul popular de „alimente antiinflamatoare” poate ascunde diferențe importante dintre dovezile privind modelele alimentare complete, alimentele individuale și suplimentele nutritive concentrate. În plus, modificările biomarkerilor inflamatori circulanți nu demonstrează neapărat prevenirea sau tratamentul bolii clinice.

Obiectiv

Sintetiza critică dovezile umane recente privind relațiile dintre modelele alimentare, alimentele individuale și grupurile de alimente și suplimentele nutriționale cu biomarkerii inflamației sistemice, distingând în același timp descoperirile stabilite de dovezile de susținere sau emergente.

Metode

Această analiză narativă a prioritizat cercetarea umană indexată în PubMed/MEDLINE, cu accent pe literatura publicată din 2021 până în septembrie 2026. Conceptele de căutare au inclus inflamația și biomarkerii inflamatori în combinație cu modele alimentare mediteraneene, pe bază de plante și alte tipuri de alimentație; ulei de măsline, nuci, cereale integrale, leguminoase, fructe de pădure, cafea, ceai, alimente fermentate și alte grupe alimentare; și acizi grași omega-3, curcumina, ghimbirul, vitamina D, probioticele, prebioticele și sinbioticele. Analizele generale recente, analizele sistematice și meta-analizele au fost prioritizate, completate de studii clinice randomizate controlate (RCT) atunci când a fost necesar. Dovezile au fost interpretate în funcție de designul studiului, populație, intervenție, comparator, biomarker, heterogenitate și certitudine. Aceasta a fost o analiză narativă și nu a utilizat screening-ul sistematic, evaluarea formală a riscului de bias la nivel de studiu sau meta-analiză.

Rezultate

Cele mai consistente dovezi recente în ceea ce privește modelele alimentare susțin dietele de tip mediteranean. O analiză generală din 2026, care a cuprins 30 de analize și 225 de studii primare eligibile, axate pe adulți cu cel puțin o afecțiune cronică, a găsit dovezi favorabile pentru modelele alimentare mediteraneene în ceea ce privește proteina C reactivă (CRP), interleukina-6 (IL-6) și adiponectina, în timp ce dovezile pentru majoritatea celorlalte modele alimentare au fost limitate sau neconcludente. O meta-analiză separată a 33 de studii clinice randomizate (RCT) care au implicat 3.476 de participanți a constatat reduceri ale CRP de înaltă sensibilitate (hs-CRP), IL-6 și IL-17 în cazul dietelor mediteraneene, dar nu și efecte semnificative asupra fiecărui marker inflamator sau de stres oxidativ. Modelele alimentare pe bază de plante pot reduce CRP, deși dovezile controlate recente sunt limitate și eterogene. Dovezile pentru alimentele individuale sunt mai puțin consistente: beneficiile variază în funcție de aliment, populație, comparator, doză și biomarker. Sintezele recente de ulei de măsline extravirgin, nuci, cereale integrale, leguminoase, fructe de pădure, cafea și ceai demonstrează efecte potențial favorabile pentru anumite rezultate, dar nu susțin efecte antiinflamatorii uniforme. Dovezile privind suplimentele sunt distincte de dovezile privind alimentele. Dovezile meta-analitice sugerează că acizii grași omega-3, curcumina, ghimbirul și probioticele pot modifica anumiți biomarkeri inflamatori, însă eterogenitatea substanțială, diferențele de formulare, specificitatea populației și incertitudinea privind relevanța clinică limitează concluziile terapeutice generale. Suplimentarea cu vitamina D nu a redus în mod constant biomarkerii inflamatori.

Concluzii

Dovezile actuale susțin o abordare bazată pe modele alimentare generale mai puternic decât dependența de alimente „antiinflamatoare” individuale. Modelele alimentare mediteraneene au cele mai consistente dovezi privind efectele favorabile asupra anumitor biomarkeri inflamatori. Alimentele individuale pot contribui la astfel de modele, dar, în general, prezintă efecte eterogene, specifice biomarkerilor, atunci când sunt studiate independent. Suplimentele pot modifica biomarkerii inflamatori în anumite contexte, dar nu ar trebui presupuse că sunt echivalente cu alimentele corespondente sau că produc beneficii semnificative clinic. Prin urmare, interpretarea cea mai justificabilă din punct de vedere științific este de a sublinia calitatea alimentară generală, evitând în același timp afirmațiile că un singur aliment sau supliment „combate inflamația” în mod universal.

Cuvinte cheie: dietă antiinflamatoare; inflamație; dietă mediteraneană; modele alimentare; proteină C reactivă; interleukină-6; ulei de măsline; acizi grași omega-3; curcumină; probiotice; nutriție

1. Introducere

Inflamația este o componentă esențială a apărării normale a gazdei, a reparării țesuturilor și a reglării imune. Inflamația acută este, în general, inițiată ca răspuns la o infecție sau o leziune tisulară și se rezolvă pe măsură ce stimulul inițiator este controlat. Inflamația cronică de grad scăzut diferă de acest răspuns acut și este frecvent observată în asociere cu obezitatea, rezistența la insulină, diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare și alte afecțiuni cronice.

Relația dintre dietă și inflamație a devenit, prin urmare, un domeniu important al cercetării nutriționale. În același timp, termenul „aliment antiinflamator” a intrat în discursul popular despre nutriție și este adesea folosit cu mai multă încredere decât justifică dovezile subiacente.

Trei distincții sunt deosebit de importante.

În primul rând, modelele alimentare nu sunt echivalente cu alimentele individuale. O intervenție dietetică mediteraneană modifică numeroase alimente simultan și poate altera, de asemenea, aportul energetic, aportul de fibre, compoziția acizilor grași, expunerea la micronutrienți, procesarea alimentelor și înlocuirea altor alimente. Efectul său nu poate fi atribuit automat uleiului de măsline, legumelor, peștelui, nucilor sau unei alte componente individuale.

În al doilea rând, alimentele nu sunt echivalente cu suplimentele. Preparatele concentrate de curcumină pot oferi expuneri foarte diferite față de turmericul culinar. Preparatele purificate de EPA/DHA diferă ca aliment de pește. O capsulă probiotică care conține anumite microorganisme nu este echivalentă cu iaurtul, chefirul, kimchi-ul sau alte alimente fermentate.

În al treilea rând, biomarkerii inflamatori nu sunt rezultate clinice. CRP, hs-CRP, IL-6, TNF-α, IL-1β, adiponectina, moleculele de adeziune și măsurătorile stresului oxidativ oferă informații utile despre procesele biologice, dar scăderea uneia dintre aceste măsuri nu stabilește în sine prevenirea sau tratamentul bolilor cardiovasculare, cancerului, bolilor autoimune, demenței sau al altei afecțiuni clinice.

Prin urmare, această analiză examinează trei domenii separate, dar corelate: modelele alimentare, alimentele individuale și grupurile de alimente și suplimentele sau compușii bioactivi izolați. Accentul principal se pune pe dovezile recente pe oameni, în special analizele sistematice, meta-analizele, analizele generice și studiile randomizate publicate în ultimii cinci ani.

2. Metode

2.1 Proiectarea recenziilor și căutarea literaturii de specialitate

Acest articol a fost elaborat ca o analiză narativă, menită să ofere o sinteză critică și interpretativă a dovezilor recente din studiile umane privind modelele alimentare, alimentele individuale și grupurile de alimente, precum și suplimentele nutritive în raport cu biomarkerii inflamatori. Analiza nu a fost concepută ca o analiză sistematică sau o meta-analiză.

PubMed/MEDLINE a fost utilizat ca principală bază de date a literaturii biomedicale. Căutarea literaturii, evaluarea dovezilor și dezvoltarea manuscriselor s-au efectuat din iunie până în septembrie 2026. Conceptele de căutare au combinat termeni legați de inflamație și biomarkeri inflamatori cu termeni pentru modele alimentare, alimente și suplimente. Termenii relevanți au inclus inflamație, proteină C reactivă (CRP), proteină C reactivă de înaltă sensibilitate (hs-CRP), interleukine, factor de necroză tumorală-α (TNF-α), dietă mediteraneană, dietă pe bază de plante, dietă vegetariană, modele alimentare, ulei de măsline, nuci, cereale integrale, leguminoase, fructe de pădure, cafea, ceai, alimente fermentate, acizi grași omega-3, curcumină, ghimbir, vitamina D, probiotice, prebiotice și sinbiotice.

Recenzia a pus accent pe studiile pe oameni publicate între 2021 și septembrie 2026. Căutarea bibliografică a fost actualizată până la 21 septembrie 2026, înainte de finalizarea manuscrisului. Listele de referințe ale recenziilor relevante și sintezele de dovezi au fost, de asemenea, examinate atunci când au fost utile pentru identificarea studiilor justificative importante și a literaturii contextuale.

2.2 Selecția și prioritizarea dovezilor

Dovezile au fost selectate în funcție de relevanța lor pentru întrebările de analiză și de capacitatea lor de a informa efectele sau asocierile expunerilor alimentare cu biomarkeri inflamatori. Prioritate a fost acordată analizelor generale, analizelor sistematice și meta-analizelor, în special celor care încorporează studii clinice randomizate controlate (RCT). Studiile clinice randomizate recente au fost luate în considerare atunci când dovezile de nivel superior nu erau disponibile, erau insuficiente sau când studiile individuale au furnizat informații relevante care nu erau reprezentate în mod adecvat în sintezele de dovezi existente. Dovezile observaționale prospective au fost luate în considerare atunci când dovezile randomizate nu erau disponibile sau nu erau adecvate pentru întrebarea de cercetare. Dovezile mecanistice au fost utilizate în principal pentru a susține interpretarea biologică și nu au fost considerate dovezi ale eficacității clinice.

Atunci când mai multe recenzii sau meta-analize au abordat expuneri și rezultate care se suprapun substanțial, s-a acordat prioritate celor mai recente și direct relevante sinteze de dovezi, în special celor cu populații, intervenții, comparatori și rezultate clar definite; reprezentarea substanțială a dovezilor randomizate, acolo unde este cazul; evaluarea calității metodologice sau a certitudinii dovezilor; și evaluarea cuprinzătoare a biomarkerilor inflamatori relevanți. Recenziile care se suprapun au fost păstrate atunci când au contribuit cu informații complementare privind populațiile, intervențiile, comparatorii, formulările, biomarkerii sau certitudinea dovezilor.

Publicațiile mai vechi au fost păstrate atunci când a fost necesar pentru a oferi context științific sau când studiile pivot anterioare au fost încorporate în sintezele recente ale dovezilor.

2.3 Interpretarea dovezilor și sinteza narativă

Dovezile au fost interpretate în funcție de designul studiului, populație, intervenție sau expunere, comparator, rezultatul inflamator, consecvența rezultatelor, heterogenitatea statistică și certitudinea raportată sau limitările metodologice. S-a acordat o atenție deosebită diferențierii efectelor asupra biomarkerilor inflamatori individuali de afirmațiile mai largi privind inflamația sistemică sau boala clinică.

Dovezile au fost considerate directe atunci când studiile pe oameni au evaluat direct expunerea alimentară specificată și rezultatul inflamator. Dovezile au fost considerate justificative sau indirecte atunci când au informat relația, dar au fost limitate de factori precum designul observațional, specificitatea populației, intervențiile eterogene, constatările inconsistente ale biomarkerilor sau evaluarea indirectă a expunerii. Dovezile au fost considerate emergente sau generatoare de ipoteze atunci când se bazau pe dovezi preliminare, mici, mecanistice, inconsistente sau insuficiente din alte motive.

Constatările au fost sintetizate narativ, mai degrabă decât cantitativ. Rezultatele au fost comparate în funcție de modelele alimentare, alimentele individuale și grupurile de alimente, precum și de suplimente, acordându-se atenție consecvenței și dezacordului dintre studii și potențialelor explicații pentru constatările eterogene. Nu s-a considerat că dovezile provenite din alimentele integrale sunt echivalente cu dovezile provenite din compuși izolați sau suplimente, iar modificările biomarkerilor inflamatori nu au fost interpretate ca demonstrând prevenirea sau tratamentul bolii clinice, cu excepția cazului în care au fost evaluate rezultatele clinice corespunzătoare.

Deoarece aceasta a fost o analiză narativă, căutarea nu a fost concepută ca fiind exhaustivă și nu au fost efectuate proceduri formale de analiză sistematică, cum ar fi screening-ul independent duplicat, o diagramă de flux PRISMA, înregistrarea protocolului, evaluarea independentă a riscului de bias la nivel de studiu, clasificarea certitudinii efectuată de autori și meta-analiza originală.

3. Ce înseamnă „antiinflamator”?

Expresia „reduce inflamația” poate implica o certitudine mai mare decât demonstrează de fapt un studiu nutrițional.

CRP și hs-CRP sunt markeri sistemici utilizați pe scară largă. Citokinele precum IL-6 și TNF-α oferă informații suplimentare, în timp ce adiponectina, moleculele de adeziune, măsurătorile stresului oxidativ și alți biomarkeri abordează procese biologice parțial diferite.

Rezultatele pentru acești markeri diferă frecvent.

Acest lucru este demonstrat clar de dovezile contemporane privind dieta mediteraneană. O meta-analiză din 2026 a 33 de studii clinice randomizate (RCT) care au implicat 3.476 de participanți a raportat reduceri semnificative ale hs-CRP, IL-6 și IL-17 în comparație cu dietele de control, dar nu a găsit efecte semnificative asupra CRP convențională, IL-10, TNF-α sau capacității antioxidante totale.

Prin urmare, un efect semnificativ asupra unui biomarker nu ar trebui generalizat la „inflamație” în ansamblu.

Este necesară o distincție suplimentară între biomarkerii surogat și rezultatele clinice. O reducere semnificativă statistic a hs-CRP poate susține un efect biologic, dar nu demonstrează în sine mai puține evenimente cardiovasculare sau o supraviețuire îmbunătățită.

4. Modele alimentare

4.1 Modelul dietetic mediteranean

Printre modelele alimentare evaluate în cercetările contemporane, dietele de tip mediteranean au în prezent cele mai consistente dovezi pentru efecte favorabile asupra anumitor biomarkeri inflamatori.

O analiză generală din 2026 realizată de Reyneke și colegii săi, axată pe adulți cu cel puțin o afecțiune cronică, a evaluat 30 de analize reprezentând 225 de studii primare eligibile, 15 modele alimentare, 60 de meta-analize unice și 61 de sinteze narative. Modelele alimentare mediteraneene au prezentat dovezi favorabile pentru CRP, IL-6 și adiponectină, cu o certitudine variind de la mare la mică, în funcție de rezultat. Dovezile pentru dietele vegetariene au fost favorabile pentru CRP, dar au avut o certitudine de la mică la foarte mică; dovezile pentru majoritatea celorlalte modele au fost limitate sau neconcludente.

Meta-analiza RCT din 2026, realizată de Keshani și colegii săi, întărește această concluzie, ilustrând în același timp limitele acesteia. În cadrul a 33 de studii RCT și a 3.476 de participanți, dietele mediteraneene au redus hs-CRP, IL-6 și IL-17 în comparație cu dietele de control, dar nu s-au observat efecte semnificative pentru toate rezultatele măsurate.

Aceste rezultate susțin dieta mediteraneană ca un model de modulare a inflamației, nu ca o dovadă că fiecare componentă reduce în mod independent inflamația.

Modelele tipice mediteraneene pun accent pe legume, fructe, leguminoase, nuci, cereale integrale și ulei de măsline, includ pește și alte alimente în cantități variabile și, în general, reduc dependența de alimentele extrem de rafinate.

Mai multe mecanisme ar putea contribui simultan, inclusiv expunerea modificată la acizi grași, aportul crescut de fibre și fitochimicale, substituția alimentară, modificările echilibrului energetic și ale adipozității și efectele asupra căilor metabolice și microbiene.

Clasificarea dovezilor: DIRECTĂ/DE SPRIJIN pentru biomarkeri inflamatori selectați.

4.2 Modele bazate pe plante și vegetariene

Dietele bazate pe plante sunt adesea descrise ca fiind inerent antiinflamatoare, însă dovezile necesită o calificare mai strictă.

O analiză și o analiză sistematică din 2026 au identificat doar șapte studii controlate eligibile, generând opt seturi de date și incluzând 541 de participanți. Modelele alimentare bazate pe plante au fost asociate cu un nivel mai scăzut de proteine proteice (CRP) în comparație cu modelele omnivore, dar heterogenitatea a fost ridicată, iar certitudinea a fost considerată scăzută.

De asemenea, recenta analiză generală a constatat o relație inversă între modelele alimentare vegetariene și CRP, dar gradul de certitudine a variat de la scăzut la foarte scăzut.

Aceste descoperiri sunt promițătoare, dar substanțial mai restrânse decât afirmația că orice dietă vegetariană sau bazată pe plante este antiinflamatoare.

Compoziția nutrițională a dietelor bazate pe plante poate varia dramatic. Un model bogat în legume, fructe, leguminoase, nuci, semințe și cereale integrale intacte diferă din punct de vedere metabolic de unul dominat de amidonuri rafinate, zaharuri adăugate și produse derivate din plante extrem de procesate.

Clasificarea dovezilor: DE SPRIJIN.

4.3 DASH și alte modele alimentare sănătoase

Dieta DASH are numeroase caracteristici în comun cu alimentația mediteraneană, în special consumul ridicat de fructe, legume, cereale integrale, leguminoase și nuci.

O revizuire sistematică și o meta-analiză din 2022 a studiilor clinice randomizate (RCT) efectuate la adulți cu diabet zaharat de tip 2 a evaluat modelele DASH, Mediterranean, Diabetes Prevention Program, Diabetes UK healthy-eating și American Heart Association Therapeutic Lifestyle Changes. În 10 studii clinice randomizate randomizate, intervențiile dietetice sănătoase combinate au fost asociate cu un nivel mai scăzut de PCR, deși heterogenitatea a fost foarte mare (I² = 94%).

Acest lucru susține că calitatea dietei este potențial relevantă pentru statusul inflamator, dar nu stabilește efecte echivalente între toate modelele alimentare.

Clasificarea dovezilor: DE SPRIJIN, specifică populației.

5. Alimente individuale și grupuri alimentare

Dovezile care susțin un model alimentar general nu pot stabili automat efectele independente ale alimentelor componente. Prin urmare, studiile individuale pe alimente sunt deosebit de importante pentru evaluarea „alimentelor antiinflamatoare” populare.

5.1 Ulei de măsline extravirgin

Uleiul de măsline extravirgin (EVOO) este esențial pentru modelele alimentare mediteraneene și conține predominant acizi grași mononesaturați, împreună cu concentrații variabile de compuși fenolici.

O analiză sistematică și o meta-analiză din 2024 au inclus 33 de studii clinice randomizate (RCT) și 2.020 de participanți. Oliva de ovăz verde a îmbunătățit semnificativ insulina și HOMA-IR, dar nu a produs efecte generale semnificative asupra CRP, IL-6, IL-10 sau TNF-α.

O analiză sistematică mai recentă a examinat 23 de studii clinice randomizate (RCT) care au implicat 1.138 de participanți. Toate studiile incluse au prezentat un anumit risc de eroare, iar certitudinea a variat de la moderată la foarte scăzută. Uleiul de măsline cu conținut ridicat de fenoli a produs efecte favorabile asupra LDL oxidat și, în comparație cu uleiul de măsline cu conținut scăzut de fenoli, asupra proteinei C-reactive (CRP), deși heterogenitatea CRP a fost substanțială.

Discrepanța aparentă este mai degrabă informativă decât contradictorie: efectele uleiului de măsline pot depinde de compoziția fenolică, de comparator, de populație și de criteriul de evaluare.

Clasificarea dovezilor: SUPPORTANTE, dar eterogene.

5.2 Nuci

Nucile oferă acizi grași nesaturați, fibre, minerale și fitochimicale, dar efectele lor inflamatorii diferă în funcție de populații și tipuri de nuci.

O meta-analiză a 18 studii clinice pe migdale, care au implicat 847 de participanți, a raportat reduceri modeste ale CRP și IL-6, dar fără efecte semnificative asupra TNF-α, ICAM-1 sau VCAM-1. Rezultatele subgrupurilor au sugerat, de asemenea, că efectele nu au fost uniforme în funcție de caracteristicile participanților.

În schimb, o analiză sistematică din 2024 la persoane cu boală cardiovasculară aterosclerotică deja stabilită a inclus cinci studii randomizate cu 439 de participanți și nu a constatat niciun efect semnificativ al suplimentării cu nuci asupra profilului inflamator evaluat.

Prin urmare, afirmația „nucile reduc inflamația” este prea generală.

Clasificarea dovezilor: SPRIJINANTE/MIXTĂ.

5.3 Cereale integrale

Cerealele integrale furnizează fibre, micronutrienți, fitochimicale și substraturi fermentabile.

O analiză sistematică a 31 de studii clinice randomizate (RCT) a constatat că doar 12 studii au demonstrat o reducere semnificativă a cel puțin unui marker inflamator. Printre comparațiile individuale, 10 din 32 de analize CRP, 2 din 18 analize IL-6 și 5 din 13 analize TNF au fost semnificative. Beneficiile au apărut mai frecvent în rândul participanților cu supraponderalitate, obezitate sau boli preexistente.

Aceste constatări sunt compatibile cu posibile efecte antiinflamatorii la anumite populații, dar nu reprezintă o dovadă a unui efect independent și uniform.

Clasificarea dovezilor: SPRIJINANTE/MIXTĂ.

5.4 Leguminoase

Leguminoasele oferă fibre, amidon rezistent, proteine vegetale, minerale și numeroși compuși bioactivi.

O meta-analiză din 2024 a studiilor clinice randomizate (RCT) care au examinat leguminoasele altele decât soia la adulții cu supraponderalitate sau obezitate a raportat o creștere a adiponectinei și o reducere a IL-1β, dar niciun efect general semnificativ asupra CRP, IL-6 sau TNF-α.

Constatarea demonstrează de ce descrierea leguminoaselor doar ca fiind „antiinflamatoare” pierde informații importante: efectele au diferit substanțial în funcție de biomarker.

Clasificarea dovezilor: DE SPRIJIN/EMERGENTE.

5.5 Fructe de pădure

Fructele de pădure conțin antocianine și alți polifenoli și se numără printre alimentele cel mai frecvent promovate pentru reducerea inflamației.

O analiză sistematică și o meta-analiză din 2024 a studiilor clinice randomizate (RCT) cu zmeură a constatat o reducere semnificativă a TNF-α, dar fără efecte semnificative asupra CRP sau IL-6. Autorii au concluzionat că sunt necesare studii mai ample.

Fructele de pădure rămân alimente bogate în nutrienți, potrivite în cadrul unor modele alimentare sănătoase, însă dovezile nu stabilesc un efect antiinflamator universal în toți biomarkerii.

Clasificarea dovezilor: DE SPRIJIN, dar specifică biomarkerilor.

5.6 Cafea

O analiză sistematică și o meta-analiză din 2024 au evaluat consumul de cafea și proteina C reactivă (CRP). Unsprezece studii transversale care au implicat 66.691 de participanți au contribuit la meta-analiză, iar consumul de cafea a arătat o asociere liniară inversă cu CRP.

Designul studiului este crucial. Asocierile transversale nu pot stabili că un consum de cafea a cauzat o scădere a CRP. Diferențele în stilul de viață, fumatul, starea de sănătate, cauzalitatea inversă și alți factori de confuzie pot contribui.

Clasificarea dovezilor: INDIRECTE/DE SPRIJIN.

5.7 Ceai verde

Ceaiul verde ilustrează o altă distincție între plauzibilitatea biologică și afirmațiile clinice generale.

O analiză sistematică și o meta-analiză doză-răspuns din 2025 au inclus 38 de studii clinice randomizate (RCT). Suplimentarea cu ceai verde a îmbunătățit IL-1β și mai mulți markeri ai stresului oxidativ, dar nu a îmbunătățit semnificativ CRP, IL-6 sau TNF-α.

Prin urmare, dovezile sunt mai puternice pentru anumite rezultate oxidative decât pentru un efect antiinflamator sistemic generalizat.

Clasificarea dovezilor: MIXTĂ.

5.8 Alimente fermentate

Interesul pentru alimentele fermentate a crescut odată cu cercetarea microbiomului, însă dovezile directe umane ale efectelor antiinflamatorii sistemice rămân relativ imature.

Un studiu pilot randomizat din 2023 a constatat diferențe în anumiți markeri inflamatori atunci când chefirul produs în mod tradițional a fost comparat cu chefirul comercial, însă natura sa pilot limitează generalizarea.

Plauzibilitatea biologică a efectelor mediate de microbiom este substanțială, însă alimentele fermentate nu ar trebui încă prezentate ca terapie antiinflamatorie consacrată.

Clasificarea dovezilor: EMERGENTE.

6. Suplimente și compuși bioactivi izolați

Dovezile provenite din alimente și suplimente nu ar trebui combinate. Suplimentele oferă adesea doze, formulări, metode de extracție sau tulpini microbiene care seamănă puțin cu expunerea din alimentele obișnuite.

6.1 Acizi grași Omega-3

Acizii grași omega-3 cu lanț lung se numără printre cele mai studiate intervenții nutriționale pentru inflamație.

O meta-analiză generică din 2022, care a încorporat 32 de meta-analize, a constatat reduceri semnificative ale CRP, TNF-α și IL-6 în urma suplimentării cu acidi grași poliinsaturați n-3. Cu toate acestea, heterogenitatea a fost substanțială: valorile I² au fost de 89,5% pentru CRP, 60,1% pentru TNF-α și 66,2% pentru IL-6.

Aceste date oferă dovezi relativ directe ale efectelor asupra anumitor biomarkeri, demonstrând în același timp o variabilitate considerabilă între studii.

Constatările nu ar trebui traduse în presupunerea că toată lumea are nevoie de suplimentare cu ulei de pește sau că un răspuns al biomarkerilor produce neapărat rezultate clinice îmbunătățite.

Clasificarea dovezilor: DIRECT pentru biomarkeri selectați; implicațiile clinice rămân specifice indicației.

6.2 Curcumină

Curcumina este un constituent bioactiv al turmericului. Formulele concentrate de curcumină utilizate în studiile clinice diferă substanțial de expunerea obișnuită la turmeric în scopuri culinare.

O meta-analiză generică din 2023 a sintetizat 10 meta-analize reprezentând 5.870 de participanți și a raportat reduceri semnificative ale CRP, IL-6 și TNF-α. Heterogenitatea a fost substanțială pentru CRP și IL-6.

Acest lucru susține un efect biologic al suplimentării cu curcumină în anumite populații. Nu stabilește efecte echivalente ale turmericului utilizat ca și condiment.

Clasificarea dovezilor: SPRIJINĂ modificarea biomarkerilor.

6.3 Ghimbir

Dovezile recente susțin, de asemenea, efectele biomarkerilor rezultați din suplimentarea cu ghimbir.

O revizuire sistematică și o meta-analiză doză-răspuns evaluate de GRADE în 2025 au inclus 29 de studii clinice randomizate (RCT) și au raportat reduceri ale CRP, TNF-α și IL-6, împreună cu îmbunătățiri ale mai multor măsuri ale stresului oxidativ.

Studiile incluse au folosit intervenții suplimentare; prin urmare, rezultatele nu ar trebui prezentate ca dovadă că aportul normal de ghimbir culinar produce aceeași amploare a efectului.

Clasificarea dovezilor: DE SPRIJIN.

6.4 Vitamina D

Vitamina D oferă un exemplu important al motivului pentru care mecanismele plauzibile și rezultatele favorabile la anumite populații nu ar trebui transformate în afirmații universale privind suplimentarea.

O meta-analiză din 2024 a examinat în mod specific persoanele cu supraponderalitate sau obezitate și deficit de vitamina D. Au fost incluse unsprezece studii randomizate controlate cu placebo, care au implicat 504 participanți. Suplimentarea cu vitamina D nu a modificat semnificativ concentrațiile de CRP, IL-6 sau TNF.

Prin urmare, corectarea deficitului de vitamina D pentru indicații clinice adecvate este o chestiune separată de prescrierea vitaminei D în mod specific ca intervenție antiinflamatoare generalizată.

Clasificarea dovezilor: MIXTE/SPECIFICE POPULAȚIEI.

6.5 Probiotice, prebiotice și sinbiotice

O meta-analiză umbrelă din 2023 a raportat reduceri ale CRP, TNF-α și IL-6 în urma suplimentării cu probiotice, dar heterogenitatea a fost ridicată: aproximativ 94% pentru CRP, 76% pentru TNF-α și 86% pentru IL-6.

O analiză generală mai amplă din 2024 a inclus 24 de analize sistematice, 265 de studii unice, 1.076 de dimensiuni unice ale efectelor și 25.973 de participanți. Deși au fost identificate efecte favorabile în cadrul mai multor rezultate cardiometabolice și inflamatorii, credibilitatea dovezilor pentru toate rezultatele evaluate a fost clasificată în clasa IV.

Probioticele nu pot fi considerate o intervenție omogenă. Speciile, tulpinile, combinațiile, doza, durata tratamentului și caracteristicile gazdei diferă.

Clasificarea dovezilor: DE SPRIJIN, dar foarte specifică intervenției.

7. Alimente versus modele alimentare versus suplimente

Cele trei categorii de expunere răspund la întrebări științifice diferite.

Expunere	Forță științifică	Avantaj major	Limitare majoră	Interpretare generală
Modele alimentare	Cea mai puternică consistență generală pentru modelul mediteranean	Reprezintă alimentația din lumea reală și substituirea alimentelor	Dificultatea de a identifica componentele responsabile	Cel mai bine suportat cadru
Alimente individuale	Moderat și eterogen	Mai specific expunerii	Efectele sunt adesea mici sau specifice biomarkerilor	Componente utile, nu „superalimente” universale
Suplimente	Dovezi puternice ale biomarkerilor pentru agenții selectați	Doză precisă și expunere controlată	Este posibil să nu reprezinte expunerea la alimente; relevanța clinică este incertă.	Efecte potențiale țintite
Dovezi mecanistice	Util pentru plauzibilitate	Identifică căile	Nu demonstrează eficacitate clinică la om	Explicativ, nu confirmativ

Comparația produce o concluzie practică importantă:

Dovezile unui model alimentar antiinflamator sunt mai puternice decât dovezile unei listă universale de alimente antiinflamatoare.

Această concluzie nu implică faptul că alimentele individuale sunt irelevante. Mai degrabă, alimentele par a fi cele mai semnificative din punct de vedere științific ca fiind componente ale unui model alimentar general.

8. Rezumatul dovezilor la nivel alimentar

Alimente/expunere	Dovezi recente	Principala constatare	Interpretarea dovezilor
Ulei de măsline extravirgin	Meta-analize RCT	Rezultate inflamatorii mixte; conținutul fenolic poate conta	Suport/mixt
Migdale/nuci	Meta-analize RCT	Unele beneficii ale CRP/IL-6; niciun efect consistent între populații/markeri	Suport/mixt
Cereale integrale	Revizuire sistematică 31-RCT	Doar un subset de studii a redus markerii inflamatori	Suport/mixt
Leguminoase fără soia	Meta-analiză RCT	↓ IL-1β, ↑ adiponectină; CRP/IL-6/TNF-α în mare parte neschimbate	Suport/emergent
Zmeură/fructe de pădure	Meta-analiză RCT	↓ TNF-a; nici un efect semnificativ de CRP sau IL-6	Specific biomarkerilor
Cafea	Meta-analiză observațională	Asocierea inversă cu CRP	Indirect/de susținere
Ceai verde	Meta-analiză 38-RCT	↓ IL-1p; nici un efect semnificativ de CRP, IL-6 sau TNF-α	Amestecat
Alimente fermentate	Studii clinice pe oameni de mici dimensiuni	Inconsecvent și specific produsului	Emergente

9. Rezumatul dovezilor suplimentare

Supliment	Dovezi	Constatări	Atenție cheie
Acizi grași Omega-3	Meta-analiză umbrelă	↓ CRP, IL-6, TNF-α	Eterogenitate substanțială
Curcumină	Meta-analiză umbrelă	↓ CRP, IL-6, TNF-α	Supliment ≠ turmeric culinar
Ghimbir	Meta-analiză 29-RCT	↓ CRP, IL-6, TNF-α	Doze suplimentare ≠ consum alimentar obișnuit
Vitamina D	Meta-analiză RCT	Niciun efect semnificativ asupra CRP/IL-6/TNF la adulții supraponderali/obezi cu deficit de vitamina D	Specific populației
Probiotice	Analize umbrelă	Potenţial ↓ CRP, IL-6, TNF-α	Heterogenitate ridicată; specificitate a tulpinii
Pre-/simbiotice	Dovezi umbrelă	Potențiale efecte cardiometabolice/inflamatorii	Credibilitatea generală a dovezilor este limitată

10. Modele alimentare asociate cu un potențial inflamator mai mare

Cercetările au încercat, de asemenea, să caracterizeze dietele cu un potențial inflamator mai mare.

Indicele inflamator alimentar (DII) este utilizat pe scară largă în cercetarea observațională în domeniul nutriției. O analiză generală din 2026 a examinat analizele sistematice care leagă scorurile DII de numeroase rezultate în materie de sănătate.

Astfel de constatări necesită o interpretare atentă. Studiile DII sunt frecvent observaționale; prin urmare, asocierile dintre scorurile DII mai mari și boli nu demonstrează că indicele în sine identifică un mecanism cauzal sau că alimentele individuale cărora li s-au atribuit scoruri nefavorabile provoacă în mod independent inflamație.

Consumul de alimente ultra-procesate a fost, de asemenea, asociat cu efecte negative asupra sănătății. O analiză generală din 2025 a identificat 16 publicații și a raportat asocieri cu certitudine moderată pentru mai multe rezultate, inclusiv mortalitatea din orice cauză, bolile cardiovasculare, diabetul de tip 2 și cancerul colorectal.

Aceste asocieri sunt relevante clinic, dar nu ar trebui interpretate ca dovezi ale faptului că inflamația este singurul mecanism care leagă alimentele ultraprocesate de boli. Densitatea energetică, adipozitatea, structura alimentelor, înlocuirea nutrienților și alți factori pot contribui.

11. Căi biologice potențiale

Mai multe căi oferă plauzibilitate biologică pentru relațiile dintre dietă și inflamație.

Fibrele alimentare și amidonul rezistent pot influența fermentația microbiană și producția de metaboliți, cum ar fi acizii grași cu lanț scurt. Acizii grași nesaturați pot modifica compoziția lipidelor membranare și semnalizarea derivată din lipide. Polifenolii pot interacționa cu căile de semnalizare oxidativă și inflamatorie. Modelele alimentare pot influența sensibilitatea la insulină, metabolismul postprandial, lipidele circulante, biologia țesutului adipos și greutatea corporală.

Adipozitatea este deosebit de importantă deoarece țesutul adipos este activ metabolic și imunologic. Dacă o intervenție alimentară provoacă pierdere în greutate, reducerile ulterioare ale biomarkerilor inflamatori pot reflecta pierderea țesutului adipos, dieta în sine sau ambele.

Microbiomul intestinal oferă o altă cale plauzibilă, însă descoperirile mecanistice necesită reținere. Modificările compoziției microbiene sau ale metaboliților nu reprezintă automat o dovadă a unor efecte antiinflamatorii importante clinic.

Figura 1. Calea conceptuală care leagă dieta de rezultatele inflamatorii

Model alimentar general↓Alimente și matricea alimentară↓Fibre • acizi grași • fitochimicale • micronutrienți • densitate energetică↓Căi intermediare potențiale

Metabolismul microbian intestinal ↔ bariera intestinală Adipozitate ↔ sensibilitate la insulină Metabolismul lipidelor ↔ echilibru oxidativ Semnalizare imună ↔ reglarea citokinelor

↓Biomarkeri măsurați

CRP/hs-CRP • IL-6 • TNF-α • IL-1β • adiponectină • molecule de adeziune

↓Potențiale rezultate clinice

Limita interpretativă: dovezile că o intervenție modifică o cale sau un biomarker nu demonstrează în sine o ameliorare a bolii clinice.

12. Echivalența dintre alimente și suplimente este o eroare științifică

Una dintre cele mai importante distincții pentru interpretarea de către consumator este că un test pozitiv al unui supliment nu poate susține automat o afirmație despre alimentul corespunzător.

Mâncare	Intervenție concentrată	De ce nu ar trebui tratate ca echivalente
Pește gras	Supliment EPA/DHA	Doza și matricea alimentară diferă
Curcumă	Formularea cu curcumină	Concentrația și biodisponibilitatea diferă substanțial
Ghimbirul folosit în gătit	Supliment cu extract/pudră de ghimbir	Expunerea la probe poate depăși cu mult utilizarea culinară
Alimente fermentate	Supliment probiotic	Organismele, tulpinile, doza și viabilitatea diferă
Ceai	Preparat concentrat de catechină/ceai verde	Expunerea la substanțe bioactive diferă
Fructe/fructe de pădure	Extract de polifenoli	Matricea alimentară integrală, fibrele și alți compuși diferă

Figura 2. Cadrul de interpretare a dovezilor

Dovezi privind modelele alimentare → întreabă dacă schimbarea dietei generale modifică rezultatele inflamatorii.

Dovezi alimentare → întreabă dacă un anumit aliment modifică independent rezultatele.

Dovezi suplimentare → întreabă dacă un compus concentrat sau o formulă specificată modifică rezultatele.

Dovezi mecanistice → întreabă dacă există o cale biologic plauzibilă.

Aceste întrebări sunt corelate, dar niciuna nu poate înlocui automat o alta.

13. Interpretare practică

Pentru adulții în general sănătoși, dovezile actuale favorizează construirea unei diete generale de înaltă calitate, mai degrabă decât căutarea unui singur aliment capabil să „combate inflamația”.

Un model de alimentație mediteranean oferă cele mai puternice dovezi actuale privind modelele alimentare. În termeni practici, aceasta înseamnă, în general, accentuarea unei varietăți de legume și fructe, leguminoase, nuci și semințe, cereale integrale rafinate minim și surse de grăsimi nesaturate, cum ar fi uleiul de măsline, cu încorporarea peștelui acolo unde este cazul, în funcție de modelul alimentar individual.

Această interpretare este mai puternică decât afirmația că fiecare componentă scade independent biomarkerii inflamatori.

Alimente individuale precum nuci, cereale integrale, leguminoase, fructe de pădure, ulei de măsline, ceai și cafea se pot încadra într-un astfel de model. Valoarea lor nu ar trebui să depindă exclusiv de faptul dacă un studiu izolat scade CRP.

De asemenea, dovezile care susțin efectul unui supliment asupra unui biomarker nu reprezintă un motiv suficient pentru suplimentarea universală. Utilizarea adecvată a acizilor grași omega-3, a vitaminei D, a probioticelor sau a altor suplimente depinde de indicația clinică, starea nutrițională, formularea, doza, medicamentele administrate și circumstanțele individuale.

14. De ce „superalimentele antiinflamatoare” sunt un model inadecvat

Modelul superalimentelor are mai multe puncte slabe științifice.

În primul rând, ignoră substituția. A mânca mai mult dintr-un aliment înseamnă, în mod normal, a mânca mai puțin dintr-un altul.

În al doilea rând, ignoră doza. Efectele observate folosind extracte concentrate pot fi imposibil de reprodus prin consumul alimentar normal.

În al treilea rând, ignoră populația. O intervenție se poate comporta diferit la adulții sănătoși, la persoanele cu obezitate, diabet, boli cardiovasculare sau deficiențe nutriționale.

În al patrulea rând, ignoră biomarkerii. Un aliment poate reduce TNF-α, lăsând în același timp CRP și IL-6 neschimbate.

În al cincilea rând, ignoră dietele comparative. Înlocuirea alimentelor rafinate cu nuci este diferită de adăugarea de nuci la o dietă altfel neschimbată.

În cele din urmă, încurajează suprainterpretarea mecanistică. Conținutul de polifenoli sau activitatea antioxidantă nu stabilesc singure o eficacitate antiinflamatorie semnificativă clinic.

15. Lacune în cercetare și direcții viitoare

Mai multe întrebări rămân nerezolvate.

Studiile viitoare ar trebui să standardizeze mai bine compoziția intervenției și dietele comparative. Modificările greutății corporale ar trebui raportate și luate în considerare în mod explicit la interpretarea rezultatelor inflamatorii.

Studiile pe alimente necesită o mai bună caracterizare a intervenției în sine. Uleiurile de măsline variază în ceea ce privește conținutul fenolic; alimentele fermentate variază în ceea ce privește microorganismele; cerealele integrale diferă substanțial în ceea ce privește structura și procesarea.

Studiile privind suplimentele necesită o raportare precisă a formulării. „Probioticele”, „omega-3” și „curcumina” nu sunt expuneri standardizate unice.

Cercetătorii ar trebui, de asemenea, să facă distincția între semnificația statistică și importanța clinică. O modificare mică, dar detectabilă statistic, a proteinei C-reactive poate avea implicații incerte asupra riscului de boală.

Cel mai important, cercetările viitoare ar trebui să conecteze rezultatele biomarkerilor cu criterii de evaluare clinice validate, acolo unde este posibil.

16. Puncte tari și limite

Un punct forte al acestei analize narative constă în accentul pus pe dovezile recente, în special analizele sistematice, meta-analizele și analizele generice din perioada 2021-2026. Separarea modelelor alimentare, a alimentelor și a suplimentelor reduce o sursă comună de eroare conceptuală în comunicarea nutrițională.

Revizuirea ia în considerare, de asemenea, rezultatele negative și nule, în loc să selecteze doar studiile care raportează rezultate favorabile.

Ar trebui recunoscute mai multe limitări.

Aceasta este o analiză narativă, nu sistematică. Deși s-au utilizat căutările în PubMed/MEDLINE și prioritizarea structurată a dovezilor, căutarea nu trebuie interpretată ca fiind exhaustivă.

Nu a fost efectuată nicio nouă meta-analiză cantitativă.

Recenzia depinde parțial de sintezele de dovezi existente și, prin urmare, moștenește limitările studiilor incluse, inclusiv heterogenitatea, suprapunerea studiilor primare, riscul variabil de bias, diferențele dintre populații și comparatori și bias-ul de publicare.

Biomarkerii inflamatori diferă biologic și analitic, ceea ce face problematică o singură definiție a unui „efect antiinflamator”.

În cele din urmă, o mare parte din literatura disponibilă evaluează biomarkerii surogat mai degrabă decât rezultatele clinice ale bolilor inflamatorii.

17. Concluzii

Dieta influențează biologia inflamatorie, dar ideea comună a unei liste discrete de alimente care „combat inflamația” în mod universal nu este susținută de totalitatea dovezilor umane actuale.

Printre modelele alimentare, alimentația mediteraneană are cele mai consistente dovezi contemporane pentru efecte favorabile asupra anumitor biomarkeri inflamatori. Chiar și aici, efectele nu sunt universale în cadrul CRP, hs-CRP, citokinelor, măsurătorilor stresului oxidativ și populațiilor.

Dovezile pentru alimentele individuale sunt mai eterogene. Uleiul de măsline extravirgin, nucile, cerealele integrale, leguminoasele, fructele de pădure, cafeaua și ceaiul prezintă efecte favorabile sau asocieri pentru anumite rezultate, dar rezultatele nule sunt frecvente, iar efectele diferă frecvent în funcție de biomarker, populație și comparator.

Dovezile privind suplimentele trebuie să rămână separate din punct de vedere conceptual. Acizii grași omega-3, curcumina, ghimbirul și probioticele pot modifica anumiți biomarkeri inflamatori în analizele cumulate, dar heterogenitatea și diferențele dintre populație sau formulare limitează extrapolarea terapeutică pe scară largă. Vitamina D nu demonstrează un efect antiinflamator generalizat consistent.

Prin urmare, cea mai justificată strategie nutrițională nu este identificarea unui singur „cel mai bun aliment antiinflamator”, ci sublinierea calității dietetice generale. Alimentele individuale pot contribui la acest model, în timp ce suplimentele ar trebui evaluate separat în funcție de dovezile specifice, indicația clinică, formulare și circumstanțele individuale.

Mai presus de toate, o modificare a unui biomarker inflamator nu ar trebui echivalată automat cu prevenirea sau tratamentul bolii inflamatorii.

Declarații

Finanțare

Această lucrare nu a primit finanțare externă. Nicio terță parte nu a oferit sprijin financiar sau comercial pentru pregătirea acestei analize.

Conflicte de interese

Autorul este fondatorul platformei Healthy Habits Coaching, o platformă educațională și de coaching în nutriție și obiceiuri sănătoase, prin intermediul căreia autorul oferă servicii de coaching și publică conținut educațional despre sănătate și nutriție, inclusiv recenzii narative. Unele domenii abordate de Healthy Habits Coaching se suprapun cu subiectele discutate în acest manuscris.

Healthy Habits Coaching nu a oferit sponsorizare externă pentru această recenzie și nicio terță parte nu a oferit sprijin financiar sau comercial pentru pregătirea acesteia. Relația autorului cu Healthy Habits Coaching este dezvăluită în scop de transparență ca un potențial interes comercial și/sau nefinanciar. Autorul nu raportează alte conflicte de interese relevante pentru acest manuscris.

Contribuțiile autorilor

Ori Scott: Conceptualizare; Metodologie; Investigație; Validare; Scriere - versiunea inițială; Scriere - revizuire și editare; Administrarea proiectului.

Ori Scott a conceput subiectul și domeniul de aplicare al recenziei, a definit întrebările de cercetare și cadrul de selecție a dovezilor, a evaluat relevanța științifică a literaturii de specialitate și interpretarea dovezilor, a pregătit și revizuit critic manuscrisul și a aprobat versiunea finală. Autorul își asumă întreaga responsabilitate pentru integritatea și conținutul final al lucrării.

Declarație de etică

Aprobarea etică nu a fost necesară deoarece această analiză narativă se bazează exclusiv pe literatura publicată anterior și nu a implicat recrutarea de participanți umani, colectarea de informații personale identificabile sau cercetare originală care a implicat participanți umani sau animale.

Consimțământul pacientului

Nu se aplică. Manuscrisul nu conține date originale despre participanți, informații identificabile despre pacienți sau imagini clinice care necesită consimțământul pacientului.

Consimțământ pentru publicare

Nu se aplică.

Disponibilitatea datelor

Nu au fost generate date originale la nivel de participant sau set de date de cercetare pentru această analiză narativă. Dovezile discutate în manuscris sunt derivate din literatura publicată citată în lista de referințe.

Mulțumiri

Nici unul.

Inteligență artificială – editare asistată

Instrumente asistate de inteligență artificială au fost utilizate pentru asistență editorială limitată, inclusiv editare lingvistică, corectare ortografică și formatare. Autorul a revizuit și aprobat manuscrisul final și își asumă întreaga responsabilitate pentru conținutul acestuia.

Referințe

Reyneke GL, Lambert K, Beck EJ. Modele alimentare asociate cu efecte antiinflamatorii: o analiză generală a analizelor sistematice și meta-analizelor. Nutr Rev. 2026;84(6):1167–1192. doi:10.1093/nutrit/nuaf104. PMID: 40657695.
Keshani M, Rafiee S, Heidari H și alții. Dieta mediteraneană reduce inflamația la adulți: o analiză sistematică și o meta-analiză a studiilor clinice randomizate. Nutr Rev. 2026;84(9):1776–1790. doi:10.1093/nutrit/nuaf213. PMID: 41211687.
Bell L, Gibbs J, Cappuccio FP. Efectul modelelor alimentare bazate pe plante asupra proteinei C-reactive: o analiză sistematică și o meta-analiză a studiilor clinice randomizate. Nutr Metab Cardiovasc Dis. 2026;36(7):104631. doi:10.1016/j.numecd.2026.104631. PMID: 41856828.
Sánchez-Rosales AI, Guadarrama-López AL, Gaona-Valle LS, Martínez-Carrillo BE, Valdés-Ramos R. Efectul modelelor alimentare asupra biomarkerilor inflamatori la adulții cu diabet zaharat de tip 2: o analiză sistematică și o meta-analiză a studiilor clinice randomizate controlate. Nutrients. 2022;14(21):4577. doi:10.3390/nu14214577. PMID: 36364839.
Morvaridzadeh M, Cohen AA, Heshmati J, și alții. Efectul uleiului de măsline extravirgin asupra indicilor antropometrici, markerilor inflamatori și cardiometabolici: o analiză sistematică și o meta-analiză a studiilor clinice randomizate. J Nutr. 2024;154(1):95–120. doi:10.1016/j.tjnut.2023.10.028. PMID: 37977313.
Damasceno JV, Garcez A, Alves AA și colab. Efectele consumului zilnic de ulei de măsline extravirgin asupra biomarkerilor inflamației și stresului oxidativ: o analiză sistematică și o meta-analiză. Crit Rev Food Sci Nutr. 2026;66(2):392–408. doi:10.1080/10408398.2025.2525446. PMID: 40749711.
Fatahi S, Daneshzad E, Lotfi K, Azadbakht L. Efectele consumului de migdale asupra biomarkerilor inflamatori la adulți: o analiză sistematică și o meta-analiză a studiilor clinice randomizate. Adv Nutr. 2022;13(5):1462–1475. doi:10.1093/advances/nmab158. PMID: 34967837.
Bersch-Ferreira AC, Stein E, Waclawovsky G, și alții. Efectul nucilor asupra profilului lipidic și a biomarkerilor inflamatori în boala cardiovasculară aterosclerotică: o revizuire sistematică și o meta-analiză a studiilor clinice randomizate controlate. Eur J Nutr. 2024;63(7):2391–2405. doi:10.1007/s00394-024-03455-2. PMID: 38967674.
Milesi G, Rangan A, Grafenauer S. Consumul de cereale integrale și markerii inflamatori: o analiză sistematică a literaturii de specialitate a studiilor randomizate controlate. Nutrients. 2022;14(2):374. doi:10.3390/nu14020374. PMID: 35057555.
Mansouri F, de Simone G, Bordoni L, Gabbianelli R. Efectele consumului de leguminoase fără soia asupra nivelurilor serice ale biomarkerilor inflamatori și adiponectinei la adulții supraponderali/obezi: O revizuire sistematică și meta-analiză a studiilor clinice randomizate controlate. J Nutr Biochem. 2024;133:109718. doi:10.1016/j.jnutbio.2024.109718. PMID: 39103105.
Shahraki Jazinaki M, Nosrati M, Chambari M, Jamialahmadi T, Sahebkar A. Efectele consumului de zmeură asupra controlului glicemic și a markerilor inflamației la adulți: o analiză sistematică și o meta-analiză a studiilor clinice randomizate. Curr Dev Nutr. 2024;8(6):102161. doi:10.1016/j.cdnut.2024.102161. PMID: 38860149.
Choi S, Je Y. Consumul de cafea și nivelurile de proteină C reactivă: o analiză sistematică și o meta-analiză. Nutr Metab Cardiovasc Dis. 2024;34(11):2425–2439. doi:10.1016/j.numecd.2024.06.024. PMID: 39179502.
Dehzad MJ, Ghalandari H, Nouri M, Makhtoomi M, Askarpour M. Efectele suplimentării cu ceai verde asupra stării antioxidante și a markerilor inflamatori la adulți: o analiză sistematică evaluată GRADE și o meta-analiză doză-răspuns a studiilor controlate randomizate. J Nutr Sci. 2025. doi:10.1017/jns.2025.13. PMID: 40160899.
Bourrie BCT, Forgie AJ, Makarowski A, și alții. Consumul de chefir preparat cu microorganisme tradiționale a dus la îmbunătățiri mai mari ale colesterolului LDL și ale markerilor plasmatici ai inflamației la bărbați, în comparație cu un chefir comercial: un studiu pilot randomizat. Appl Physiol Nutr Metab. 2023;48(9):668–677. doi:10.1139/apnm-2022-0463. PMID: 37224566.
Kavyani Z, Musazadeh V, Fathi S și colab. Eficacitatea suplimentării cu acizi grași omega-3 asupra biomarkerilor inflamatori: O meta-analiză generală. Int Immunopharmacol. 2022;111:109104. doi:10.1016/j.intimp.2022.109104. PMID: 35914448.
Naghsh N, Musazadeh V, Nikpayam O, și alții. Profilarea biomarkerilor inflamatori după suplimentarea cu curcumină: o meta-analiză cuprinzătoare a studiilor clinice randomizate. Evid Based Complement Alternat Med. 2023;2023:4875636. doi:10.1155/2023/4875636. PMID: 36700039.
Rjabi S, Barbarz H, Makhtoomi M și colab. Efecte antioxidante și antiinflamatorii ale suplimentării cu ghimbir la adulți: o analiză sistematică evaluată prin GRADE și o meta-analiză doză-răspuns a studiilor controlate randomizate. Inflammopharmacology. 2025;33(12):7197–7216. doi:10.1007/s10787-025-01994-6. PMID: 41123858.
Gouveia HJCB, da Silva MM, de Castro RM și alții. Suplimentarea cu vitamina D nu modifică markerii inflamatori la persoanele supraponderale și obeze: o analiză sistematică și o meta-analiză a studiilor clinice randomizate. Nutr Res. 2024;128:24–37. doi:10.1016/j.nutres.2024.06.005. PMID: 39002359.
Faghfouri AH, Gol Mohammad Pour Afrakoti L, Kavyani Z și colab. Rolul suplimentării cu probiotice în biomarkerii inflamatori la adulți: o meta-analiză generală a studiilor clinice randomizate. Inflammopharmacology. 2023;31(5):2253–2268. doi:10.1007/s10787-023-01332-8. PMID: 37698776.
Teo YQJ, Chong B, Soong RY, Yong CL, Chew NWS, Chew HSJ. Efectele probioticelor, prebioticelor și sinbioticelor asupra markerilor antropometrici, cardiometabolici și inflamatori: O analiză generală a meta-analizelor. Clin Nutr. 2024;43(6):1563–1583. doi:10.1016/j.clnu.2024.05.019. PMID: 38754308.
Gkesou V, Theodoridis X, Papaemmanouil A și colab. Asocierea dintre indicele inflamației alimentare (DII) și rezultatele legate de sănătate: O analiză generală a analizelor sistematice. Clin Nutr ESPEN. 2026;75:103590. doi:10.1016/j.clnesp.2026.103590. PMID: 42435895.
Barbaresko J, Bröder J, Conrad J, și alții. Consumul de alimente ultraprocesate și sănătatea umană: o analiză generală a analizelor sistematice cu meta-analize. Crit Rev Food Sci Nutr. 2025;65(11):1999–2007. doi:10.1080/10408398.2024.2317877. PMID: 38363072.

Comentarii